Rahitismul este o afecţiune metabolică, cauzată de deficitul de vitamina D, calciu şi fosfor, care afectează procesul de dezvoltare al copiilor. Prevenirea rahitismului este prioritară pentru medicii de familie şi pediatri, de aceea profilaxia începe timpuriu, încă din primele săptămâni de viaţă ale nou-născutului.

Celor mici li se administrează vitamina D, cu recomandarea de a fi expuşi la soare, zilnic, pentru ca această vitamină să se sintetizeze natural. Rahitismul apare cel mai des în primul an de viaţă, când bebeluşii cresc foarte mult şi, implicit, cresc şi nevoile organismului.Această afecţiune nu trebuie neglijată, deoarece poate avea efecte grave asupra organismului celor mici, prin apariţia unor deformări osoase, care, uneori, nu pot fi remediate şi persistă şi la maturitate.

Rahitismul este influenţat şi de alimentaţie. Aceasta trebuie să fie adecvată, pentru a-i asigura celui mic aportul necesar. Însă, potrivit medicilor specialişti, alimentaţia nu este suficientă pentru a asigura aportul necesar de vitamina D, deoarece alimentele conţin această vitamină în cantităţi mici. Alimentele respective sunt gălbenuşul de ou, ficatul, laptele, carnea de vită, peştele (somon, macrou, ton) etc.

„Sunt anumite situaţii în care copiii sunt predispuşi să facă rahitism. Copiii proveniţi din sarcini gemelare sau cei născuţi prematur se pot naşte cu un deficit de vitamina D. Sunt copii carenu asimilează vitamina D. Copiii cu probleme digestive ori renale pot fi încadraţi aici. Desigur, mai sunt şi alţi factori care pot interfera cu asimilarea vitaminei D: administrarea incorectă a suplimentului, expunerea insuficientă la soare, poluarea ori alte medicamente pe care le ia bebeluşul şi interferează cu vitamina D”, explică dr. Victoria Sava, medic pediatru.

Cum se manifestă rahitismul

Copiii care suferă de rahitism au dureri osoase şi sunt predispuşi la fracturi. De asemenea, apariţia dentiţiei poate întârzia, se pot instala deformări ale danturii şi apar carii dentare numeroase.Manifestările rahitismului apar în funcţie de gravitatea afecţiunii, de cât de mare este carenţa de vitamina D. La nivelul craniului, se poate observa o înmuiere a osului occipital, o întârziere a închiderii fontanelelor. Cutia toracică se modifică vizibil şi apar deformări la nivelul coastelor. Coloana vertebrală poate fi şi ea afectată, apărând afecţiuni specifice, de exemplu, scolioze. Membrele inferioare se curbează, muşchii se slăbesc şi apare hiperlaxitatea ligamentară - articulaţiile sunt mult prea flexibile.

Copiii care au rahitism se îmbolnăvesc mai repede, sunt predispuşi la infecţii şi nu cresc suficient în înălţime. Există şi cazuri grave de rahitism, care sunt evidenţiate prin crize de epilepsie. În aceste situaţii, este necesar un examen clinic efectuat de medic. În urma examinării, doar medicul poate stabili investigaţiile care trebuie efectuate, dar şi conduita terapeutică ce trebuie urmată. În aceste cazuri, sunt indicate analizele de sânge, pentru a determina nivelurile de vitamina D, calciu şi fosfor din organism, precum şi radiografii, acolo unde este cazul.

Dacă este diagnosticat timpuriu, rahitismul se vindecă cu succes, fără ca cel mic să rămână cu sechele, însă dacă acesta se tratează într-o formă deja avansată, sechelele sunt iremediabile.

„Profilaxia este foarte importantă. Vitamina D trebuie administrată celor mici la indicaţiile medicului, după primele două săptămâni de viaţă, până la vârsta de doi ani şi apoi, doar în lunile care conţin litera «r», până la vârsta de 15 ani. Doza administrată, precum şi durata tratamentului trebuie stabilite de medicul pediatru sau de familie. Mare atenţie la supradozaj! Vitamina D este periculoasă în cantităţi mari”, avertizează medicul specialist.