Spasmul hohotului de plâns este o tulburare des întâlnită la sugar și la copilul mic, care dispare treptat după vârsta de 5-6 ani. Cei mai mulți copii au primul episod după vârsta de șase luni, însă uneori debutul poate fi chiar și în primele săptămâni de viață. Anumiți factori sunt asociați cu un risc mai ridicat de spasm al hohotului de plâns la bebeluși și copii. Acești factori includ anumite sindroame genetice sau istoricul familial. De asemenea, studiile arată o legătură între spasmul hohotului de plâns și anumiți factori emoționali sau de comportament: nivelurile ridicate de stres la mamă, inclusiv în timpul sarcinii; tendințele depresive materne; stilul parental excesiv de protector; toleranța scăzută la frustrare a copilului.

Episoadele se manifestă prin plâns, cu oprire bruscă a respirației, frecvent în cursul expirului, rezultând cianoza perioronazală. Uneori, susțin specialiștii, poate culmina cu pierderea stării de conștiență și a tonusului postural. Frecvența episoadelor variază de la câteva episoade pe zi, zilnic, la câteva episoade pe an. Deoarece există cazuri de spasm asociate cu anemie feriprivă, efectuarea hemoleucogramei complete, a sideremiei și a feritinei este indicată. Pentru pacienții cu anemie feriprivă, suplimentarea de fier poate duce la scăderea intensității si frecvenței episoadelor. Mai rar, în cazurile cu atacuri foarte frecvente, asociate cu bradicardie severă, prelungită sau asistolie, atropina sau pacemakerele cardiace reduc frecvența episoadelor