Toţi copiii pot tuşi din când în când, aşa că părinţii nu trebuie să se gândească, neapărat, că aceasta este o problema medicală.

Tusea este expresia unui reflex de apărare a organismului şi nu trebuie tratată decât atunci când dereglează activitatea obişnuită a copilului (de exemplu când acesta nu se poate hrăni sau când nu se poate odihni din cauza tusei).

„Prin tuse se expulzează din aparatul respirator substanţe străine sau obiecte inhalate şi aici vorbim de o multitudine de obiecte ce pot fi inhalate, iritanţi fizici, chimici sau biologici şi mă refer aici la praf, fum, hidrocarburi sau gaze de eşapament, virusuri sau bacterii”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Ionela Popescu, medic primar pediatru.

Aceasta a precizat că cele mai frecvente cauze de tuse la copil sunt: infecţia, cel mai frecvent de cauză virală, dar poate şi bacteriană, refluxul gastro-esofagian, astmul, alergiile/sinuzita, tusea convulsivă. Desigur, pot exista şi alte cauze ce determină apariţia tusei, precum

aspiraţia de alimente sau obiecte mici, expunerea la fumul de ţigară sau alţi iritanţi. Oricum, cauza pentru care copilul tuşeşte este stabilită de medic, pe baza anamnezei amănunţite luată de la părintele copilului.

Specialistul este de părere că un copil cu nas înfundat şi secreţii nazale va tuşi mai rar dacă i se desfundă nasul sau i se îndepartează secreţiile nazale.

La acest moment, a precizat dr. Popescu, medicii nu administrează medicamente antivirale pentru viroze, ci doar medicamente antitermice (ibuprofen sau paracetamol), dezobstruante nazale sau soluţii pentru lavaj nazal şi alte medicamente cu rolul de a îmbunatăţi starea copilului.

Pentru oricare din celelalte cauze, tratamentul este stabilit de medic. De reţinut, medicamentele care combat tusea seacă sau pe cea productivă sunt, în marea lor majoritate, indicate după vârsta de doi ani. De ce?

Tocmai pentru că acest copil cu vârsta mai mică de doi ani va tuşi şi mai ineficient administrându-i medicamente antitusive. Copiii mai mici de doi ani nu ştiu şi nici nu pot să tuşească eficient şi prin urmare siropurile administrate pot face de multe ori mai mult rău decât bine.

Semnele de alarmă pentru care orice părinte trebuie să ducă copilul la cel mai apropiat spital sunt următoarele: respiraţie greoaie, o tuse din ce în ce mai puternică şi uscată, somnolenţă sau iritabilitate, coloraţia albastră sau albă în jurul guriţei sau la nivelul feţei, respiraţia se însoţeşte de mişcări neobişnuite la nivelul gâtului şi cutiei toracice (copilul respiră ca şi când ar fi alergat).

În aceste condiţii, părinţii îi pot face celui mic o baie caldă, care îl poate ajuta foarte mult pe copil sau îl pot plimba. La fel de importantă este şi hidratarea şi alimentaţia copilului.

„În general, orice lichid dulce determină o uşoară calmare a tusei.

Pentru că, de cele mai multe ori noi, medicii, nu reuşim să ne facem înţeleşi şi să punem în cuvintele potrivite ceea ce dorim sa transmitem, va sfătuiesc, ca părinte de data aceasta: urmaţi-vă instinctul şi când vi se pare că starea copilului s-a înrăutăţit sau nu s-a ameliorat, mergeţi la medic! Nu există nici un motiv pe lumea asta să ne fie ruşine de ceea ce ne spune instinctul! Până la urmă, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, părinţii şi medicii au acelaşi scop: binele copilului!”, a subliniat medicul.