Craniosinostoza este o afecțiune de care, probabil, mulți nu au auzit, dar ea există și poate provoca, în unele cazuri, o serie de complicații. Boala la care facem referire este caracterizată prin deformări craniene. De cele mai multe ori, cauza este închiderea prematură a suturilor craniene, care, la rândul lor, au funcția de a uni oasele craniului și de a facilita mișcarea lor în timpul nașterii.



De regulă, aceste suturi se închid în câteva săptămâni de la naștere. Potrivit dr. Daniela Iamandi, cu cât impedimentul pentru creșterea creierului este mai mare, cu atât este mai mare severitatea bolii. Cert este că, în majoritatea cazurilor, craniostenoza implică fuziunea unei singure suturi craniene, cum este cazul craniostenozei simple, dar pot fi afectate mai mult de o singură fisură, iar aici vorbim de craniostenoza complexă. Mai rar, afecțiunea este cauzată de o mutație genetică (craniostenoza sindromică) sau apare în cadrul anumitor boli sistemice. În prezent, există trei tipuri de craniostenoze. De departe, cele mai frecvente tipuri de craniostenoze sunt cele simple, non sindromice, izolate.

De exemplu, atunci când sutura sagitală, adică cea care unește cele două oase parietale se închide prematur, apare un caz de scafocefalie. De fapt, aceasta este cea mai comună formă a bolii, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). În astfel de situații, pacienții au craniul în formă de pană, fiind mai alungit pe axa anteroposterioară. În caz de plagiocefalie, sutura implicată este cea coronară. Aceasta se desfășoară din partea laterală a craniului până la sutura sagitală. Deși o astfel de structură se găsește pe fiecare parte, plagiocefalia se referă doar la închiderea unilaterală. Acest caz implică o aplatizare a frunții pe partea corespunzătoare. Din punct de vedere clinic, aceasta implică o turtire în formă de triunghi cu vârful inferior pe fruntea pacientului.

În cazul plagiocefaliei, doar una dintre cele două suturi coronare se închide, dar, în unele situații, defectul poate fi bilateral. În acest caz, apare brahicefalia. Malformația constă într-o reducere a diametrului anteroposterior, cu alungirea capului în partea superioară. În majoritatea situațiilor, cauza exactă a acestui grup de boli este necunoscută. Specialistul a subliniat că există mai multe sindroame asociate cu mutațiile genetice, în care incidența craniosinostozei este mai mare. Unele dintre ele sunt sindromul Apert și sindromul Crouzon, ambele caracterizate prin malformații multiple ale feței. În ceea ce privește mediul, au fost identificați mai mulți factori de risc, iar aceștia cresc probabilitatea ca bebelușul să se nască cu această afecțiune. Unii dintre ei sunt următorii: consumul de tutun, boală tiroidiană la mamă etc. Manifestările clinice depind, însă, de severitatea malformațiilor. Desigur, acestea sunt mai grave în cazul craniosinostozei sindromice, care este asociată cu alte boli genetice.

Problema este că multe dintre simptome sunt dificil de detectat în primele luni de viață. De ce? Pentru că bebelușii plâng constant și sunt permanent iritați. Desigur, pe lângă malformația evidentă a craniului, unele dintre cele mai importante simptome sunt următoarele: durere de cap, scăderea acuității vizuale, dezvoltarea psihomotorie întârziată, și, bineînțeles, dezvoltarea anormală a circumferinței capului.