Inima are o vascularizaţie proprie, muşchiul cardiac fiind irigat de sângele ce soseşte pe arterele coronare. Din păcate, pe coronare se pot depune, uneori, grăsimi, calciu şi ajung să se îngusteze, după care se astupă cu un cheag. Atunci, în acele momente, se ajunge la infarct miocardic, pentru că un vas de sânge este astupat. Mai departe, se ajunge la întreruperea circulaţiei pe acel vas şi apariţia în muşchiul inimii a unei zone neirigate cu sânge, încât ţesutul nehrănit cu sânge moare. Potrivit dr. Ecaterina Pârvu, după 2-3 săptămâni, în zona moartă a ţesutului inimii apare o cicatrice. De ce unii mor de la primul infarct, iar alţii supravieţuiesc chiar după mai multe infarcte? Cei care mor la primul infarct sunt cei cărora le-a fost astupat un vas mare şi inima n-a mai pompat sânge.

Cum îşi poate da seama cineva că a suferit un infarct? Unii bolnavi de angină pectorală, adică de cardiopatie ischemică sunt obişnuiţi cu durerile. Atunci când este vorba de un infarct, însă, criza nu mai seamănă cu celelalte crize de angină pectorală, pentru că este mult mai puternică, de la zece minute, la jumătate de oră. Medicul a precizat că, în cazul infarctului, trebuie să se intervină repede, până în maximum şase ore pentru a salva o parte din muşchii inimii. Tocmai de aceea, este foarte important să se folosească medicamente ce dizolvă cheaguri de sânge, dar se acţionează şi cu metodele intervenţionale, spre exemplu cu o sondă ce conţine un mic balon ce este umflat în zona cheagului pentru deblocarea vasului. De asemenea, cardiologul poate monta în zona respectivă şi un stent ce ţine vasul lărgit.