Osteoporoza sau „maladia ascunsă” face din ce în ce mai multe victime, atât în rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor. Cel mai important aspect al acestei afecţiuni este diagnosticarea precoce şi iniţierea tratamentului înaintea apariţiei fracturilor osoase.

Pentru femeile aflate la menopauză, pacienţii cu boli endocrine, digestive, care au antecedente familiale de fracturi de şold, sau pentru bolnavii ce urmează tratamente cortizonice, de altfel factori de risc în apariţia osteoporozei, diagnosticarea timpurie este un pas esenţial care poate preîntâmpina fracturile osoase şi complicaţiile acestei boli.

„Osteoporoza nu se tratează după vârsta de 50 de ani! Această boală se previne, mai ales în cazul pacienţilor cu antecedente de boală în familie. Pentru că în primă fază nu doare, pacientele ajung la medic abia în stadiile avansate ale acestei boli, când tratamentul presupune de fapt o ameliorare a simptomelor şi o reducere a riscului de fracturi osteoporotice. Cauzele apariţiei osteoporozei sunt diverse, acestea putând fi încadrate în două categorii: cele asupra cărora nu se poate interveni, adică vârstă, sex, moştenire genetică, şi cauze ce pot fi controlate, adică fumatul, sedentarismul, diabetul, tulburările de alimentaţie sau dereglările hormonale”, explică dr. Eduard Circo, medic primar endocrinologie în cadrul Spitalului Judeţean Constanţa.

Potrivit acestuia, osteoporoza este asimptomatică şi, în general, pacienţii îşi dau seama că suferă de această boală numai dacă este complicată cu o fractură a şoldului, coastelor, bazinului, humerusului. Foarte grav este faptul că pacienţii cu osteoporoză pot suferi fracturi la cel mai mic efort, iar complicaţiile sunt deseori fatale.

Odată instalată osteoporoza, nu este posibilă refacerea masei osoase. Totuşi, intervenţia precoce poate preveni osteoporoza, iar cea tardivă poate opri progresia bolii. Dacă este prezentă o cauză secundară tratamentul specific are scopul îndepărtării cauzei.