Este bine ştiut faptul că ghiozdanele copiilor noştri depăşesc cu mult greutatea normală pe care aceştia ar trebuisă o poarte într-o zi obişnuită de şcoală. Însă cum acest lucru pare să nu se schimbe, fizioterapeuţii vin cu alte soluţii,care să îi ajute pe părinţi să amelioreze sau chiar să prevină problemele cauzate de ghiozdanele grele de la şcoală.

„Greutatea ghiozdanului nu ar trebui să depăşească 10 la sută din greutatea corporală a unui copil. De exemplu, dacă greutatea medie a unui copil de opt ani este de 24 kg, ghiozdanul acestuia nu ar trebui să depăşească două kg şi jumătate. Ghiozdanul trebuie să fie de tip rucsac, să aibă două barete aranjate egal şi să fie purtat aproape de spate, nu atârnat. Ghiozdanul nu trebuie ţinut pe un singur umăr, de aceea ar trebui evitate ghiozdanele de tip troler sau de tip poştaş. Acestea vor produce dezvoltări asime-trice ale musculaturii, favorizând apariţia, în viaţa adultă, a unor afecţiuni mult mai grave, de tipul herniei de disc sau a spondilozei”, afirma Bogdan Goga, fizioterapeut.

Riscuri la care sunt expuşi elevii

Fizioterapeutul adaugă faptul că, la fel ca orice factor de mediu, şi ghiozdanul îşi poate pune amprenta asupra dezvoltării musculaturii şi, implicit, asupra dezvoltării mai mult sau mai puţin corecte a întregului organism.

„Ghiozdanele grele pot fi un factor favorizant în apariţia unor tulburări posturale. De asemenea, împreună cu alţi factori de mediu, precum poziţia în bancă sau orele lungi petrecute la birou, în faţa calculatorului, într-o poziţie incorectă, pot duce la modificări posturale de tipul umerilor aduşi sau a cifozei, cunoscută în popor sub denumirea de «spate cocoşat». Copiii au tendinţa de a con-tracara greutatea mare a ghiozdanului prin anteriorizarea posturii, creând astfel condiţiile favorabile pentru a merge şi a sta cocoşaţi”, avertizează fizioterapeutul Bogdan Goga.

Soluţii pentru ghiozdanele grele

Acesta este de părere că prevenţia este cea mai simplă şi eficientă metodă prin care ne putem preocupa de sănătatea copiilor noştri.

„Ca părinţi, trebuie să aveţi grijă ca aceştia să aibă o poziţie corectă la birou, cu spatele şi coatele sprijinite de spătare, tălpile pe sol, să limitaţi timpul petrecut la birou, în faţa calculatorului, şi să îl prelungiţi pe cel petrecut afară, în aer liber, unde cei mici pot face mişcare, activitate fizică re-gulată şi sport. De asemenea, consultul periodic la medicul specialist pediatru nu trebuie să lipsească”, ne sfătuieşte fizioterapeutul.

O dată pe lună, trebuie să urmărim linia umerilor, a omoplaţilor şi a bazinului. Dacă apar inegalităţi, trebuie să mergem la un ortoped pediatru pentru diagnosticarea problemei şi apoi la un fizioterapeut, pentru o evaluare posturală de specialitate prin care acesta va urmări amplitudinea de mişcare articulară şi tonusul muscular ale copilului. Astfel, va putea concepe un program de kinetoterapie individualizat, menit să corecteze postura şi să contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă.

Dacă se constată o tulburare posturală, medicul specialist poate recomanda recu-perare medicală. Fizioterapeutul va personaliza un program de kinetoterapie şi va urmări ca terapia realizată prin mişcări specifice să corecteze sau să amelioreze afecţiunea. De regulă, kinetoterapia repre-zintă una din cele mai eficiente soluţii pentru tulburările posturale de tipul cifozei, scoliozei sau a cifoscoliozei deoarece aceasta reuşeşte să redea echilibrul la ni-velul muscular.

În ultimii 20 de ani, patologiile la nivelul coloanei vertebrale sunt într-o creştere alarmantă, durerile de spate fiind pe locul întâi ca incidenţă la nivel mondial, depă-şind cu mult hipertensiunea arterială (lo-cul II) sau diabetul zaharat (locul III).