„Este posibil ca un copil grăsuţ să fie rahitic? Cum apare rahitismul şi dacă poate fi prevenit în vreun fel?” (Mădălina Cristea). Înainte de a ne vorbi despre semnele care trădează rahitismul, medicul primar pediatru Chiraţa Blacioti ne-a explicat că rahitismul este o boală a copilului provocată cel mai adesea de carenţa în Vitamina D (avitaminoza D), care determină tulburări în metabolismul fosforului şi calciului, ducând astfel la calcificarea defectuoasă a oaselor. De regulă, afectează copiii cu vârsta până într-un an şi, mai rar, pe cei până în trei ani. Dacă este tratată la timp, nu lasă sechele, însă după trei ani, lipsa trata-mentului instalează deja calcifierile defectuoase. Semne bine de ştiut Într-adevăr, majoritatea părinţilor cred că un copil gras nu are cum să fie rahitic. Specialista atrage însă atenţia că grăsimea nu înseamnă şi un sistem osos puternic. De regulă, nu există simptome clare în faza de început a rahitismului, însă copilul poate fi uşor neliniştit, fără poftă de mâncare. Dintre semnele ce trebuie luate în seamă, cele mai importante sunt tulburarea de osificare a craniului, întârzierea închiderii fontanelelor craniene, deformările scheletului (coaste cu mă-tănii), curbarea picioarelor (copilul are picioarele în X sau în O, iar starea lui generală este alterată). Alte semne alarmante pentru părinţi sunt slăbirea muşchilor şi întârzierea mersului. Măsuri de prevenire Boală frecventă în România, îndeosebi în oraşele poluate, rahitismul este un handicap biologic al copilului, asociat adesea cu anemie (deficit de fier). Cele mai multe îmbolnăviri apar, de regulă, în sezonul rece, ploios, în zonele cu temperaturi scăzute sau climă mai umedă. Din fericire, poate fi prevenit printr-o viaţă sănătoasă, cu mâncare cât mai naturală, bogată în lactate, legume şi fructe, băi de aer curat şi de soare. Ideal ar fi ca toţi copiii să se bucure, măcar în primii ani de viaţă, de controale medicale sistematice, pentru depistarea unor eventuale anomalii de creştere, dar şi a unor boli.