Deseori, medicii dermatologi consultă pacienţi pe care-i diagnostichează cu lupus eritematos sistemic (LES), care este o afecţiune autoimună, adică organismul, prin intermediul unor mecanisme de tip inflamator îşi atacă propriile ţesuturi. Aceştia susţin că boala lupică poate afecta orice parte a corpului, pornind de la articulaţii, piele, la rinichi, inimă, vase sanguine şi creier. Afecţiunea se caracterizează prin episoade de acutizare, care alternează cu perioade de acalmie, numite remisiuni. Cauza lupusului este necunoscută, acesta putând fi declanşat de o mulţime de factori genetici sau factori de mediu (raze ultraviolete, stres) şi chiar infecţii virale sau de alt tip indus medicamentos (metildopa, procainamidă, hidralazină, isoniazidă).

Defectul autoimun din boala lupică constă în producerea de autoanticorpi, care, la un moment dat, în loc să îşi îndeplinească funcţia de apărare a organismului, atacă propriile structuri ale corpului uman. De aici rezultă inflamaţia, alterarea şi distrugerea organelor şi ţesuturilor ţintă.