Când vă confruntați cu oboseală persistentă, lipsă de energie, anxietate, recuperare lentă după efort sau dificultăți de concentrare, este firesc să vă gândiți la magneziu, vitamina D, fier sau zinc. Sunt nutrienții despre care se vorbește cel mai des și care sunt investigați aproape automat. Există, însă, un oligoelement care rămâne, de cele mai multe ori, în umbră, deși participă la procese esențiale pentru funcționarea organismului: cuprul.

Cuprul este necesar în cantități foarte mici, dar importanța lui este mult mai mare decât sugerează dimensiunea aportului zilnic. El contribuie la producerea energiei în mitocondrii, susține utilizarea corectă a fierului, participă la formarea țesutului conjunctiv și a vaselor de sânge, este implicat în funcționarea sistemului nervos și în activitatea unor enzime cu rol antioxidant.

În plus, influențează sinteza și metabolismul unor neurotransmițători implicați în reglarea stării de spirit și a răspunsului la stres.

„Din acest motiv, un metabolism dezechilibrat al cuprului poate genera simptome aparent fără legătură între ele. Este posibil să vă simțiți epuizați fizic, dar în același timp să aveți mintea agitată. Puteți dormi puțin și superficial, să deveniți mai iritabili, să observați că vă recuperați mai greu după antrenamente sau să experimentați migrene ori o sensibilitate crescută în perioadele cu fluctuații hormonale. Aceste manifestări nu indică automat o problemă legată de cupru, însă pot ridica suspiciunea că organismul nu gestionează optim acest oligoelement.
Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că nu doar cantitatea de cupru contează, ci și modul în care acesta este transportat și utilizat“, a precizat dr. Daniela Crișan.

Concret, organismul dispune de mecanisme complexe care controlează absorbția, distribuția și eliminarea cuprului. Atunci când aceste mecanisme sunt perturbate, pot exista situații în care nivelul total de cupru din organism nu reflectă disponibilitatea lui reală la nivel celular.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care unele persoane pot avea simptome sugestive, deși analizele uzuale nu indică întotdeauna o deficiență evidentă.
De aceea, interpretarea rezultatelor trebuie făcută întotdeauna în contextul tabloului clinic, al alimentației, al istoricului medical și, atunci când este necesar, al unor investigații suplimentare recomandate de medic.

Alimentația rămâne cea mai bună sursă de cupru pentru majoritatea oamenilor. Acesta se găsește în fructele de mare, ficat, nuci, semințe, cacao, leguminoase și cereale integrale.

Totuși, absorbția și utilizarea lui pot fi influențate de alți factori, inclusiv de aportul excesiv de zinc, de anumite afecțiuni digestive sau de boli genetice rare care afectează metabolismul cuprului.

De asemenea, este important să știți că atât deficitul, cât și excesul de cupru pot avea consecințe asupra sănătății. Din acest motiv, suplimentele cu cupru nu ar trebui administrate preventiv sau doar pe baza simptomelor.