Deşi anemia este o problemă mondială de sănătate publică, raportarea ei corectă este încă deficitară, spun medicii specialişti. Incidenţa anemiei se corelează direct cu nivelul de dezvoltare şi cu politicile de Sănătate Publică, cu bolile endemice, cu dietele dezechilibrate şi malnutriţia, dar şi cu stări fiziologice (creşterea, graviditatea) sau patologice specifice.

„Rezultatele sunt dezastruoase! Zeci de milioane de oameni, global, sunt condamnate la degradare fizică, psihică şi intelectuală, la complicaţii medicale, chirurgicale şi deces. Hemoglobina este cărăuşul oxigenului. Cum toate ţesuturile necesită oxigen, pentru buna funcţionare şi dezvoltare, ba chiar în cantitate crescută în cursul efortului, durerii, febrei sau frisonului, concluzia este logică: mai puţin oxigen la celule înseamnă proastă funcţionare şi îmbolnăvire. Pentru a compensa deficitul de oxigen, inima unui om sănătos pompează mai mult sânge. Acest lucru înseamnă puls mai mare, efort cardiac crescut. De asemenea, anemicul respiră mai frecvent pentru a creşte aportul de oxigen, deci iată şi un efort pulmonar crescut. Pentru o perioadă şi la un organism de altfel sănătos, anemia se poate compensa în acest mod, cu preţul oboselii chiar şi la efort minim”, a explicat dr. Alina Balcan, specialist ATI.

La pacienţii la care anemia coexistă cu boli pulmonare, insuficienţă cardiacă sau ischemie miocardică, acestea se agravează ducând la creşterea mortalității. Este valabilă însă şi reciproca: bolile cardio-pulmonare agravează expresia clinică a anemiei, astfel încât ea devine manifestă la nivele mai mari de hemoglobină în sânge decât la omul sănătos! În concluzie, nu evitaţi evaluările de rutină ale stării de sănătate, iar în cazul unei anemii, tratarea acesteia duce la îmbunătăţirea considerabilă a stării de sănătate.