De cele mai multe ori, moartea cerebrală apare secundar diverselor afecţiuni, precum stop cardio-respirator, în cadrul accidentelor vasculare cerebrale de trunchi cerebral, în cadrul infarctelor miocardice şi alte boli grave. Ca urmare, stopul duce la insuficienţă difuză a creierului care durează mai mult de şase minute şi astfel se produce această entitate ce se numeşte moarte cerebrală.

Altfel spus, moartea cerebrală înseamnă o comă profundă, care nu răspunde la durere, iar pacientul nu vede şi nu este conştient de nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său.

„În astfel de situaţii, se fac electro-encefalograme, care arată foarte clar traseul izoelectric. În cazul acestor bolnavi, trebuie să existe minim două înregistrări consecutive care să arate activitatea electrică zero. În afară de EEG, se fac nişte scolizări prin care se arată nivelul de saturaţie şi în funcţie de acestea, se stabileşte că pacientul are scorul 3 pe scala Glasgow şi EEG arată traseu izoelectric zero şi abia atunci se poate spune că este în moarte cerebrală”, a declarat dr. Ani Docu Axelerad, medic neurolog.