Dincolo de controverse şi preconcepţii, meditaţia a devenit un stil de viaţă pentru mulţi oameni. Motivul invocat de ei pentru această practică, este relaxarea, evadarea din stresul cotidian şi lărgirea orizonturilor emoţionale şi spirituale.

Cu toate acestea, profesorul român de yoga, acreditat la nivel internaţional, Dana Ţupa afirmă că, prin meditaţie, mulţi oameni au învăţat să-şi liniştească gândurile, să le pună în ordine şi să le poată controla. În acelaşi timp, profesorul este de părere că mintea are propriul său ritm, iar sarcina este cu adevărat dificilă atunci când încercăm să o controlăm cu ajutorul ... minţii.

“Oricât de uşor ar suna, controlarea gândurilor proprii a devenit o adevărată provocare în ritmul alert al vieţii moderne. Lucrurile se simplifică dacă înțelegem structurat că există 2 părți ale minții, una care se află, într-o oarecare masură, sub controlul voinței proprii, în timp ce mintea subconştientă, nu. Unul dintre scopurile meditației, ar putea fi, de exemplu, câștigarea controlului asupra părții subconștiente a minţii, în urmă căruia s-ar obține, un grad ridicat de stăpânire de sine, acesta fiind un scop al meditației. Aceasta explică de ce atât de multe discipline folosesc tehnici de respirație asociate cu meditația. Respirația apare în mod normal, automat și de aceea este sub controlul gândirii subconștiente. Dacă nu controlezi în mod conștient respirația, acest lucru se va reflecta în starea emoţională adusă la suprafața de subconștient. Practic, prin controlul respirației se poate obține controlul minții, întrucât respirația formează o legătură între mintea conștientă și subconștient”, explică profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa.

Zece tipuri nerestrictive de meditaţie

Dincolo de obiectivul primar pe care vor să îl atingă majoritatea oamenilor care încep practica meditaţiei – cum ar fi relaxarea, controlul gândirii sau o stare de echilibru interior în situaţii dificile sau delicate, ce apar în viaţa noastră – profesorul de yoga Dana Ţupa afirmă că mulţi dintre ei vor începe să exploreze şi orizonturi noi, care ating şi latura emoţională şi spirituală, nu doar pe cea cognitivă. În opinia specialistului, există cel puţin 10 tipuri de meditaţie:

1. Meditația, ca manieră de control a gândirii – meditație pe un subiect specific, pentru o înțelegere mai adâncă a acestuia. Subiectul poate fi atât concret sau fizic, cât şi abstract.
2. Meditația pe texte spirituale sau religioase, care implică concentrarea atenției și puterea de înțelegere a unor paragrafe alese, din scrieri tradiționale, care emană prin ele însele o energie cu o rezonanţă specifică, foarte înaltă.
3. Sugestia – meditația și re-modelarea personalității, prin auto – sugestie pozitivă.
4. Meditația devoțională în care obiectul acesteia este iubirea și devoțiunea către Dumnezeu, în Bhakti-Yoga.
5. Meditație Vidă sau contemplare a neantului, cum ar fi Mahamudra tibetană, care este considerată în mod normal foarte abstractă și dificilă pentru începători.
6. Meditații vizuale sau de contemplare, care sunt externe, dacă se folosesc suporturi externe, cum ar fi “yantra-s” (culori, foc, simboluri etc), sau interne, dacă se folosesc imagini auto-generate în interiorul minții.
7. Meditații pe Mantra, în care folosesc în mod repetitiv diferite formule, sau sui-generis, rugăciuni cu rezonanță pentru intervale lungi de timp. Cea mai bună metodă este aceea în care ne putem concentra pe “bija mantra-s” tradiționale și să ne unificăm mental cu sunetele subtile (nada) care rezultă din emisiile mentale ale „mantra–ei”. Meditația Laya-yoga este cea mai avansată în această categorie, însă pentru începători este binevenită Japa Yoga, sau cu alte cuvinte, repetarea continuă a acelui cuvânt, silabă sacră sau rugaciune.
8. Practicarea meditației, cu respectarea principiilor tradiționale ale sistemului Karma – Yoga și, în același timp, cu scopul de a atinge o stare permanentă de conștientizare și atenție, cum ar fi în unele forme de meditație budiste și Zen.
9. Meditație pe simțuri – meditație de interiorizare, în care tot ceea ce vedem, mirosim, gustăm, auzim, atingem sau simțim cu corpul poate deveni suport pentru concentrare. Muzică de meditație sau dansul Sufi Dervish pot fi exemple ale acestei categorii.
10. Meditația pe întrebări fundamentale ale vieții. Exemple: Cine sunt?, De unde vin?, Încotro mă îndrept?, De ce sunt aici?, Ce vreau în cele din urmă de la viată?, Dacă ar fi să îmi retrăiesc viață, ce aș face cu ea? Etc.

Cum ne alegem corect tipologia de meditaţie?

“Fiecare om este codat genetic să pună accent mai mult pe unele simţuri decât pe altele. Există oameni care îşi construiesc realităţi mentale mai mult după miros. Altele după văz. Altele după auz, şi aşa mai departe. Un program corect de meditație trebuie adaptat propriei tipologii, în funcție de natura personală: auditivă, vizuală sau chinestetica, întrucât nimic nu poate avea efecte mai scăzute sau chiar sortite eșecului decât a porni într-un program de meditație nepotrivit. Identificarea propriei tipologii și un sfat competent în domeniu, ne pot ajută să structurăm programul personalizat și să începem practica zilnică”, conchide Dana Ţupa.