Udatul patului noaptea este foarte frecvent în copilărie. De fapt, afectează atât părinţii, cât şi copiii şi poate dura o perioadă lungă de timp. De cele mai multe ori, această situaţie este frecventă în timpul copilăriei şi durează până în jurul vârstei de cinci ani, atât ziua, cât şi noaptea. Enurezisul este termenul medical pentru urinarea involuntară, iar această tulburare este foarte frecventă la copiii mici. De fapt, afectează 12% dintre copiii de şase ani şi 7% dintre copiii de zece ani. Problema afectează mai mult băieţii şi, de obicei, dispare în adolescenţă. Cu toate acestea, într-un procent mic de cazuri, tulburarea nu se vindecă, afectând chiar şi persoanele de peste 20 de ani. Din nefericire, provoacă diverse probleme sociale şi psihologice.

Revenind la copii, urinarea involuntară apare mai ales că ei nu îşi pot controla vezica şi sfincterul înainte de vârsta de trei ani. În această etapă, udarea patului pe timp de noapte nu este o problemă, deoarece este normală la copiii mici.

Totuşi, după vârsta de trei ani, copiii învaţă cum să-şi controleze vezica, simt când aceasta este plină şi pot merge la toaletă. Cu toate acestea, controlul nocturn este mai dificil de realizat şi se obţine mai greu. Prin urmare, udarea patului pe timp de noapte este foarte frecventă la copii până la vârsta de şase ani. Într-un număr mic de cazuri, fenomenul este legat de alte boli. De exemplu, ar putea fi vorba de diabet sau de probleme ale sistemului urinar. În acest caz, udarea patului se întâmplă şi în timpul zilei, iar tratamentul este diferit.