Depresia postnatală este o afecţiune psihică întâlnită la mame în primele luni de la naştere. Recunoaşterea precoce a semnelor acestei afecţiuni de către familie şi apoi de specialişti poate duce la tratarea imediată a afecţiunii, cu efecte garantate atât asupra mamei cât şi a nou-născutului. Există un screening prenatal care depistează femeile predispuse să dezvolte o astfel de afecţiune şi care trebuie monitorizate în primele luni după naştere. Pentru a fi ajutate, proaspetele mămici trebuie să aibă parte de un suport material, afectiv şi moral cât mai puternic din partea familiei, dar mai ales din partea partenerului de viaţă.
„Depresia postnatală vine pe o structură de personalitate dinainte stabilită. Această stare poate dura până la 7 ani şi nu trece de la sine, dacă nu se administrează tratament medicamentos şi psihoterapie. Mama manifestă o protecţie exagerată asupra bebeluşului, din punct de vedere fizic, însă nu îl ia în braţe şi nu îl mângâie. Aceasta are o stare generală proastă, nu are vitalitate, chef de viaţă şi nu se bucură de copil, practic este blocată pe partea afectivă. Această stare a mamei afectează foarte mult şi nou-născutul, pentru că el are nevoie de contact fizic şi afectiv cu mama. Nou-născutul experimentează o lume nouă şi are nevoie de iubirea şi îndrumarea mamei”, explică psiholog Elena Ranga.
De ce apare depresia
Depresia postnatală poate surveni şi în urma unui avort spontan sau a naşterii unui făt mort. Modificările hormonale şi durerea sunt factorii care duc la declanşarea acestei afecţiuni. Depresia face dificilă îndeplinirea îndatoririlor de mamă şi sporirea ataşamentului faţă de copil.
Copiii mamelor depresive ajung să fie puţin ataşaţi de acestea şi să fie mai lenţi în dezvoltarea limbajului şi a comportamentelor specifice vârstei. Fără tratament, depresia postnatală poate rămâne nevindecată şi poate avea repercusiuni grave.
„Femeile nu vin la cabinet din proprie iniţiativă . Chiar dacă suferă, ele consideră că nu au nicio problemă. Acestea devin irascibile, capricioase, reci şi închise, comportament care îi afectează pe toţi din familie. Familia trebuie să le ajute cu îngrijirea copilului şi să le facă conştiente de criza pe care o traversează”, adaugă psihologul.
Cele mai des întâlnite simptome caracteristice acestei afecţiuni sunt insomnia, irascibilitatea, crizele de plâns, sentimentul de copleşire, instabilitatea emoţională şi afectivă, scăderea libidoului, gânduri sinucigaşe, tristeţe şi sentimente negative faţă de sugar. Aceste simptome trebuie monitorizate de către specialişti şi ţinute sub control, pentru o vindecare mai rapidă a proaspetei mămici.
Tratamentul este vital
Tratamentul este foarte important, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu cât este început mai devreme, cu atât şan-sele de vindecare sunt mai mari. Medicaţia antidepresivă şi terapia com-portamentală s-au dovedit eficiente pentru unele femei, conform anumitor studii de specialitate. Tehnicile de relaxare şi exerciţiile de respiraţie profundă pot ţine sub control crizele de anxietate şi pot face ca depresia, deja vindecată, să nu mai apară. Specialiştii recomandă, cu insistenţă, proaspetelor mămici să îşi alăpteze copiii cât mai mult, deoarece alăptarea oferă multe beneficii emoţionale şi fizice şi ajută la întărirea relaţiei dintre mamă şi nou-născut.