Datorită caracteristicilor în procesul de respiraţie ce se manifestă imediat după naşterea copilului, mulţi părinţi sunt pur şi simplu agasaţi de ideea că micuţul ar putea suferi de sindromul morţii subite care, după cum se ştie, de regulă, apare în timpul somnului. De aici şi preocuparea, uneori obsesivă a acestora, de a verifica, de nenumărate ori, respiraţia bebeluşului pe timpul nopţii. Părinţii ar trebui să fie mai relaxaţi în această privinţă, întrucât sindromul cu pricina afectează mai puţin de un copil dintr-o mie. Pe de altă parte, este foarte bine ca părinţii să monitorizeze respiraţia bebeluşului, însă nu trebuie să fie prea încordaţi, căci la un moment dat, stresul situaţiei îi va obosi, afectându-le lor înşile sănătatea. Or, un copil are nevoie de un părinte sănătos alături. Este adevărat că bebeluşii pot avea nasul înfundat săptămâni întregi după momentul naşterii, situaţie care, inevitabil, duce la îngreunarea respiraţiei. De asemenea, saliva şi regurgitaţia, pe care bebele le controlează cu dificultate, pot cauza congestie toracică şi aduce alte probleme de respiraţie, care, din fericire, nu sunt patologice. Una peste alta, întrucât bebeluşul nu respiră sacadat - uneori poate respira mai repede, alteori mai încet, chiar se poate opri din respirat câteva secunde, astfel de lucruri sunt considerate normale pentru această perioadă a vieţii lor.