Sindromul de detresă respiratorie (SDRA) este o formă de insuficienţă respiratorie acută, întâlnită la adulţi, care poate avea diferite cauze. În principiu, acesta poate fi definit ca o formă specială de edem pulmonar acut necardiogen, care asociază multiple suferinţe organice, din cauza unui proces inflamator difuz.

În prezent, există două forme de SDRA: de origine pulmonară sau extrapulmonară, în funcţie de factorul patogenetic implicat. Tabloul clinic este acut, sever, pacienţii prezentând dispnee severă (senzaţie de sufocare), cianoză (coloraţie albastră-vineţie a tegumentelor şi mucoaselor, din cauza oxigenării proaste a sângelui) şi hipoxemie (scăderea cantităţii de oxigen din sângele arterial).

Stabilirea diagnosticului presupune coroborarea datelor anamnestice (istoric sugestiv- traumatism, transfuzii sânge, septicemie, etc), dar şi clinice (pacient intens dispneic, cianotic) sau radiologice- radiografia toracică. Potrivit specialiştilor CSID, se vor lua în calcul şi analizele de laborator, şi în mod special gazometria arterială.

Având în vedere severitatea bolii, tratamentul reprezintă o urgenţă, pacienţii fiind trataţi pe secţia de terapie intensivă, pentru a putea fi monitorizate funcţiile vitale (cardiacă, respiratorie, renală, nutriţională). Tratamentul are două obiective importante: rezolvarea cauzei declanşatoare şi susţinerea funcţiilor vitale, în perioada critică a afecţiunii.

Cea mai bună metodă de tratare a acestei boli este, însă, ventilaţia mecanică, aceasta având rolul de a asigura schimburile gazoase la nivelul plămânului. De asemenea, trebuie avut în vedere şi tratamentul cauzal - antibioticoterapie în infecţii, rezolvarea leziunilor traumatice, a intoxicaţiilor şi nu numai.