Diabetul insipid este o boală endocrină mai rar întâlnită, care este cauzată de lipsa unui hormon numit ADH sau hormon antidiuretic. Acest hormon împiedică pierderea apei din organism prin urină, de aceea, când el nu este secretat în cantități normale, tendința organismului este de a pierde lichide. Cantitatea de urină eliminată poate să depășească în jur de trei litri pe zi. Pentru a nu se deshidrata, organismul reacționează, de aceea apare setea și ca atare ingestia de lichide reprezintă simptomele reprezentative ale bolii.

Potrivit site-ului dozadesanatate.ro, pacientul tinde să bea cantitatea de apă pe care o elimină, așa că el va purta cu el o sticlă de apă permanent și va avea mari anxietăți privind posibilitatea de a se deshidrata. Unul dintre tipurile de diabet insipid este cel central, care poate fi primar, transmis genetic sau idiopatic și secundar, dobândit după intervenții chirurgicale pe creier, traumatisme craniene, tumori craniene, meningite sau boli inflamatorii. În cazul diabetului insipid nefrogen, vasopresina, eliberată din creier, nu mai poate acționa eficient, datorită unor anomalii la nivelul rinichilor. Ultimul tip de diabet insipid este cel dipsogen, în cadrul căruia este afectat mecanismul setei. Setea este declanșată în mod normal de creșterea concentrației sângelui, dar în cazul acestei afecțiuni este prezentă o sete exagerată, necorelată cu necesitățile organismului, care duce la un aport de lichide prea mare, cu diluarea sângelui, obținându-se practic o intoxicație cu apă. Poate apărea în cazul unei leziuni la nivelul hipotalamusului (traumatisme, meningita TBC, sarcoidoză, tumori), asociat unei tulburări psihiatrice, după anumite medicamente sau fără o cauză aparentă.