Pierderea mirosului poate fi dată de congestia sau obstrucţia nazală sau poate fi un semn al unor afecţiuni neurologice. Este cauzată adesea de afecţiuni ale mucoasei care căptuşeşte nasul. Reacţiile alergice reprezintă o cauză frecventă a anosmiei. Acestea pot fi declanşate de alergeni precum polenul, părul de animale, anumite medicamente sau alimente.

În cele mai multe cazuri, anosmia este un inconvenient temporar asociat cu nas înfundat cauzat de o infecţie respiratorie, cum ar fi răceala, gripa sau sinuzita. Atunci când boala este acută, pierderea mirosului va trece după ce ai scăpat de răceală şi, implicit, nu trebuie să faci nimic deosebit.

Uneori pierderea mirosului apare din cauza afecţiunilor care împiedică aerul să ajungă în zona unde se află receptorii pentru miros.

Aceste afecţiuni include tumori, polipi nazali (vegetaţii adenoide) sau deformări nazale. Afecţiunile cerebrale care afectează transmiterea nervoasă între receptorii pentru miros din nas şi creier pot provoca pierderea mirosului. Aceste afecţiuni include anevrismele cerebrale sau tumorile.