Smalţul dentar este ţesutul cu cel mai înalt grad de mineralizare din organism. Din punct de vedere chimic, smalţul este alcătuit din 95% substanţe minerale, 1% substanţe organice şi 4% apă. Aproximativ 90% dintre substanţele minerale sunt formate din fosfaţi de calciu, iar restul din carbonaţi, silicaţi, siliciu.

Smalţul sănătos are un aspect neted, translucid. Culoarea sa variază, de la alb-gălbui la albastru-cenuşiu, în raport cu grosimea şi gradul de mineralizare. La dinţii cu un procent mai mare de mineralizare, smalţul are aspect de fildeş, la cei mai săraci în astfel de săruri este alb-albăstrui. Smalţul dentar sănătos şi bine structurat este un bun izolator faţă de excitaţiile chimice, fizice şi electrice.

Deşi are o rezistenţă crescută datorită conţinutului de minerale, smalţul dinţilor poate fi totuşi afectat. Specialiştii spun că acizii produşi de bacteriile din placa depusă pe dinţi duc la scăderea pH-ului dintelui şi la demineralizarea smalţului. O uşoară demineralizare poate surveni de fiecare dată când mâncăm sau bem ceva acid. De asemenea, smalţul se poate sparge sau crăpa şi, spre deosebire de oase, smalţul nu se poate reface.

„În momentul în care smalţul este afectat, creşte riscul de apariţie a cariilor, dintele afectat devine sensibil la rece, cald sau dulce.

Bacteriile din gură se hrănesc cu zahărul din resturile alimentelor pe care le consumi. Astfel, se formează acizi care atacă smalţul.

De asemenea, acizii din sucurile carbogazoase sau alte băuturi sunt nocivi pentru dinţi. Consumul excesiv sau pe o perioadă îndelungată poate provoca eroziunea dintelui.

Periajul dentar efectuat corect, folosirea apei de gură şi a aţei dentare sunt primele măsuri de prevenţie. Desigur, consultul stomatologic regulat asigură sănătatea oro-dentară”, a precizat dr. Cristina Sintea, medic stomatolog.