Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, femeia trece printr-o mulţime de transformări şi dereglări. Dereglarea hormonilor, însă, poate reprezenta un real risc atât pentru dezvoltarea normală a sarcinii, dar pot întârzia apariția acestui moment mult dorit.

Potrivit dr. Silviu Iştoc, medic primar Obstetrică-Ginecologie, disfuncţiile tiroidiene în timpul sarcinii au nevoie de o atenţie specială, din cauza complicaţiilor ce pot apărea, în absenţa unui tratament adecvat, atât la mamă, cât şi la făt. Mai mult decât atât, sarcina produce modificări semnificative ale funcţiei şi morfologiei glandei tiroide.

„Hormonii tiroidieni sunt absolut necesari pentru dezvoltarea normală a fătului în primele trei luni. Deoarece hipotiroidismul sau hipertiroidismul îşi pot face apariţia în această perioadă, nivelurile tiroidiene trebuie monitorizate înainte şi pe toată durata sarcinii. Afecţiunile tiroidiene, hipertiroidism şi hipotiroidism sunt relativ frecvente în sarcină şi important de tratat. Tiroida este una dintre glandele care alcătuiesc sistemul endocrin şi este localizată în partea anterioară a gâtului, inferior de cartilajul tiroid (numit şi mărul lui Adam). Aceasta eliberează hormoni care reglează metabolismul (modul în care corpul foloseşte energia), inima şi sistemul nervos, greutatea, temperatura corpului şi multe alte procese din corp”, a declarat medicul.

El a precizat că hormonii tiroidieni sunt extrem de importanţi pentru a asigura dezvoltarea sănătoasă a creierului şi a sistemului nervos ale fătului în primele luni de sarcină, deoarece copilul depinde de hormonii viitoarei mămici, care sunt transportaţi prin intermediul placentei. Apoi, la aproximativ 12 săptămâni, glanda tiroidă a fătului va începe să-şi producă propriii hormoni tiroidieni.

Trebuie precizat că simptomele hipertiroidismului pot fi asemănătoare cu cele din timpul sarcinii. Femeia simte că îi bate inima mai tare, este sensibilă la temperaturi ridicate şi mai ales la oboseală. Alte simptome ale hipertiroidismului se referă la bătăile neregulate ale inimii, intensificarea stării de nervozitate, greaţă sau vărsături severe, tremur uşor, probleme cu somnul, pierderea în greutate sau creşterea redusă în greutate.

Hipotiroidismul, în schimb, se manifestă prin oboseală extremă şi creşterea în greutate. În acelaşi timp, viitoarea mămică se confruntă cu constipaţie, dificultate de concentrare sau probleme de memorie, sensibilitate la temperaturi reci, crampe musculare.

„Consecinţele disfuncţiei tiroidiene materne asupra bebeluşului există.

Hipertiroidismul în timpul sarcinii poate conduce la creşterea frecvenţei anumitor complicaţii, cum ar fi avortul spontan, travaliul prematur, decesul fetal, preeclampsia sau insuficienţa cardiacă maternă. Hipotiroidia maternă se asociază frecvent cu un grad de retard mental al copilului, direct proporţional cu nivelul deficitului din timpul sarcinii. Studiile au arătat faptul că aceşti copii pot pierde aproximativ 7-8 puncte de IQ. Important este ca în momentul în care o femeie decide că îşi doreşte o sarcină, să îşi investigheze şi funcţia tiroidiană, astfel încât dacă este necesar, tratamentul să fie început cât mai repede. Uneori, problemele tiroidiene, în special cele autoimune, pot întârzia apariţia unei sarcini prin disfuncţie ovulatorie”, a explicat specialistul.