Gangrena dentară este o afecțiune comună din sfera oro-maxilo-facială, care se manifestă prin prezența, la nivelul pulpei dentare, a unei modificări de natură septică a țesutului pulpar, apărută deseori din cauza unui proces carios avansat. Medicii spun că mecanismul de apariție al gangrenei dentare este unul comun unei serii variate de afecțiuni localizate la nivelul dintelui, întrucât toate acestea au un punct de plecare comun. Mai exact, în urma invadării țesuturilor dure dentare cu agenți microbieni proveniți din mediul extern, are loc o acumulare de acizi la suprafața coroanelor dentare, aceștia reprezentând produșii de metabolism ai bacteriilor. Ulterior, procesul carios avansează în dentină și poate ajunge la pulpa dentară, aceasta inflamându-se și apărând astfel pulpitele.

Particularitatea gangrenei este dată de caracterul septic al acesteia, întrucât mortificarea pulpară are loc în prezența germenilor care au pătruns în interiorul camerei pulpare și a canalelor radiculare de la nivelul unei cavități carioase. Marea majoritate a simptomelor întâlnite atât în necroza pulpară, cât și în gangrenă, sunt resimțite înainte ca leziunea să ajungă în acest punct. Astfel, pacienții observă senzații dureroase la nivelul unui anumit dinte de la începerea unui proces carios până în momentul în care pulpa dentară moare, durerea căpătând intensități din ce în ce mai crescute cu cât leziunea avansează. De asemenea, atunci când procesul carios ajunge la joncțiunea dentino-pulpară și se instalează fenomene de pulpită dentară, pacienții resimt o exacerbare dureroasă la o varietate mare de stimuli externi. Cu toate acestea, durerea poate reapărea în cazul în care gangrena este complicată cu procese inflamatorii ale parodonțiului apical, fiind resimțită o senzație de disconfort în timpul masticației, deoarece țesuturile ce susțin dintele în alveolă și preiau forțele ocluzale sunt afectate.