Endometrioza este o afecțiune frecvent întâlnită la femei, aceasta fiind caracterizată prin prezența țesutului endometrial (stratul care căptușește interiorul uterului) în afara cavității uterine, precum și în alte zone anatomice.

Prin urmare, asemănător sângerării menstruale, poate să apară și sângerarea țesutului situat anormal, cu iritația țesuturilor din jur, inflamație, crearea de aderențe între țesuturile și organele din zona respectivă, cu deformarea acestora și cicatrizare. Potrivit dr. Ana Maria Mocanu, cele mai frecvente simptome care pot indica existența endometriozei sunt: durere pelvină cronică, durere la contactul sexual, menstruații abundente. Acestora li se adaugă, în unele cazuri, infertilitatea.

„Afecțiunea la care facem referire reprezintă o afecțiune cronică ginecologică, hormonal - dependentă, asociată cu durere pelvină și infertilitate. De regulă, vârsta medie de diagnosticare a bolii variază între 25 și 35 ani. Diagnosticul clinic include simptome clinice precum dismenoree (durere în timpul menstruației ), durere pelvină cronică, dispareunie (durere în timpul contactului sexual). Durerea este, de obicei, difuză, localizată profund în pelvis și poate iradia lombar. Tocmai de aceea, endometrioza ar trebui suspicionată la orice femeie care acuză dureri pelvine ciclice, care se agravează progresiv”, a declarat medicul. Investigațiile care sunt efectuate în acest diagnostic includ markerul CA-125, care este, de obicei, crescut în endometrioza avansată, dar nu are sensibilitatea necesară pentru a fi test de screening, ecografia transvaginală, care poate detecta chisturile ovariene, dar nu și leziunile profunde etc. Gold standardul (diagnosticul de certitudine) rămâne, însă, laparoscopia diagnostică cu biopsie.

Chiar dacă primiți acest diagnostic, endometrioza nu trebuie să vă limiteze alegerile de viață. Așadar, profitați de tratamentele disponibile pentru a vă maximiza sănătatea intimă și reproductivă!

Medicii sunt de părere că, practic, orice organ aflat în cavitatea abdominală poate fi afectat de prezența implanturilor de endometrioză, în funcție de gravitatea extinderii bolii, însă cel mai des sunt afectate organele rezidente în pelvis: suprafața uterului, ovarele, vezica urinară, rectul, sigmoidul, intestinul subțire, ureterul, dar și organele aflate la distanță precum ficatul, cecul sau apendicele. Cele mai frecvente zone în care găsim leziuni de endometrioză sunt fundul de sac Douglas, ligamentele utero-sacrate, peritoneul utero-vezical, peritoneul parietal, dar le putem găsi până și pe diafragm (mușchiul care separă abdomenul de torace).