În momentul în care straturile peretelui abdominal sunt slăbite sau se rup, apar herniile ventrale. Practic, conținutul abdomenului este împins în afară prin zona afectată. Umflătura respectivă nu doar că nu arată bine, dar mai ales creează disconfort, motiv pentru care trebuie luate măsuri imediate. Soluția este abordul retromuscular, indicat în aceste hernii ale peretelui abdominal antero-lateral.

Potrivit dr. Mihai Hrițcu, medic chirurg, abordul chirurgical retromuscular al defectelor antero-laterale ale peretelui abdominal este o modalitate de reparare a peretelui abdominal prin sutura defectului parietal și montarea unei meșe sintetice în spațiul creat în spatele mușchilor drepți abdominali.

„În prezent, această tehnică este cea mai recomandată modalitate de reparare a peretelui abdominal, întrucât realizează cea mai bună reluare a funcției peretelui abdominal. Realizată corect, metoda îmbunătățește funcția peretelui abdominal destabilizată de intervențiile chirurgicale anterioare sau de defectele herniare primare.

Montarea unei meșe sintetice în spatele mușchilor drepți abdominali, într-un strat bine vascularizat, favorizează integrarea acesteia într-un timp cât mai redus, iar faptul că meșa nu este în contact cu organele intraabdominale sau în grăsimea subcutanată previne o multitudine de complicații asociate intervențiilor de reconstrucție abdominală”, a explicat medicul.

Intervenţia se realizează sub anestezie generală și poate varia ca durată, în funcție de complexitatea defectului parietal și experiența echipei chirurgicale.

Totodată, în cazul defectelor complexe, de dimensiuni mari, precum și a defectelor situate în zonele laterale ale peretelui abdominal, se poate impune realizarea unor timpi suplimentari de secțiune a unor straturi musculare pentru relaxarea musculaturii în vederea închiderii acestora.

Durata spitalizării este redusă, în general, pacientul fiind externat în primele două zile de la intervenția minim-invazivă sau după reluarea tranzitului intestinal, în cazul intervenției deschise.

XXX

Postoperator, pacientul se poate mobiliza din ziua intervenției, nefiind necesară montarea unei sonde urinare. Durerea postoperatorie este minimă, fiind asimilată de către pacient cu o febră musculară ușoară, necesarul de calmante fiind redus. Pacientul își reia alimentația imediat după operaţie, în funcție de toleranță, inițial cu lichide (apă, ceai, cafea), ulterior și cu alimente solide.

Totuşi, bolnavul trebuie să fie atent în următoarele patru săptămâni, întrucât eforturile fizice majore sunt total interzise, timp necesar vindecării peretelui abdominal și integrării meșei.