Fibromialgia se caracterizează prin durere difuză şi sensibilitate a muşchilor şi a ţesutului moale (tendoane, ligamente), puncte sensibile localizate şi tulburări de somn, slăbiciune şi o varietate de alte simptome.

Aceste probleme pot fi supărătoare şi pot întrerupe activitatea zilnică a persoanei afectate. Din fericire, acest sindrom nu afectează permanent muşchii, articulaţiile sau organele interne. Simptomele pe care le manifestă bolnavii sunt următoarele: oboseală, probleme cu somnul, depresie sau anxietate, migrene, tulburări de memorie şi de concentrare, senzaţie de anestezie sau furnicături în mâini şi în alte segmente ale corpului etc. De obicei, femeile între 25 şi 60 de ani au cel mai mare risc de a dezvolta afecţiunea. Medicii sunt de părere că femeile au un risc de zece ori mai mare decât bărbaţii. Unii cercetătorii consideră că şi genetica joacă un rol important, însă nu au fost identificare gene specifice.

Din cauză că fibromialgia este un sindrom cu o simptomatologie variată este dificilă cunoaşterea unei cauze specifice. Una dintre ipoteze ar fi aceea că boala este asociată cu celule nervoase foarte sensibile din măduva spinală şi creier. Totodată, sensibilitatea exagerată poate fi rezultatul modificărilor chimice din creier sau măduva spinală care controlează durerea. Ca rezultat al acestor modificări, persoana simte durerea mai repede şi prezintă durere difuză musculară. În acelaşi timp, fibromialgia este cauzată de dezechilibrul hormonal al cortizolului şi al hormonului creşterii (hormonul somatotrop). De precizat că dezechilibrele hormonale duc la oboseală, modificări de dispoziţie, tulburări de memorie şi toleranţă scăzută pentru durere şi alte simptome.