Femeile gravide ocupă un loc special în sfera medicală, iar modificările metabolice, endocrine şi fiziologice asociate acestei stări afectează într-o anumită măsură fiecare organ şi sistem. Aşa cum era de aşteptat, multe dintre aceste modificări conduc la simptome şi în sfera ORL şi multe dintre afecţiunile otorinolaringologice sunt mai frecvente în cursul sarcinii.

Spre exemplu, sângerarea nazală poate fi mai frecvent întâlnită pe timpul sarcinii, prin vasodilataţia mucoasei indusă de hormonii estrogeni. De obicei, sângerările sunt minore şi se opresc odată cu pensarea nasului între degete. De asemenea, aplicarea locală nazală de vitamina A uleioasă poate fi benefică. Apoi, există disfuncţia tubară, care se manifestă prin senzaţie de urechi înfundate sau pocnituri în urechi, cu estomparea sunetelor, simptome care apar, în general, după primul trimestru şi care nu necesită tratament decât în cazurile deranjante pentru pacientă. Totodată, umiditatea atmosferică crescută, precum şi manevra „Valsalva“ efectuată frecvent (se trage aer adânc în piept şi apoi cu gura închisă şi cu nasul prins între degete se încearcă împingerea aerului spre urechi) pot duce la ameliorarea simptomelor.

Obstrucţia nazală din cursul sarcinii sau rinita de sarcină debutează, de obicei, la sfârşitul primului semestru, putând persista până la naştere şi chiar câteva săptămâni după. De cele mai multe ori, tratamentul acestei tulburări este dificil, prin faptul că multe dintre paciente cer tratament direct de la farmacie, primind decongestionante nazale topice, care, utilizate timp îndelungat, duc la suprapunerea unei rinite medicamentoase şi prin faptul că medicii sunt limitaţi în prescrierea unor medicamente sigure în cursul sarcinii.

Specialiştii consideră că antibioticele trebuie folosite doar în cazul apariţiei unei sinuzite, din cauza edemului generalizat al mucoasei nazale. În plus, aerosolii nazali cu corticosteroizi pot fi foarte utili în tratamentul rinitei de sarcină sau al rinitei medicamentoase suprapuse.

Tot pe parcursul celor nouă luni de sarcină se poate vorbi şi despre pierderea bruscă a auzului, dar aceasta este mai rar întâlnită. Femeile însărcinate se mai pot confrunta, până la naştere şi cu paralizia facială idiopatică, aceasta făcându-şi, de regulă, apariţia, în ultimul trimestru de sarcină, fie prin edemul cauzat de creşterea lichidului interstiţial, ce duce la compresiunea nervului în canalul său, fie prin reactivarea unui virus herpes simplex latent în cadrul imunodepresiei gestaţionale.