Fibromul uterin este o tumoare benignă care se poate forma pe suprafaţa interioară a cavităţii uterine, în interiorul peretelui uterin sau pe suprafaţa exterioară a acestuia. Are dimensiuni diferite de la o femeie la alta şi afectează, în general, persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani. De regulă, fibroamele uterine apar, în special, la femeile aflate la vârsta reproductivă.

Din păcate, nici acum nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la formarea fibroamelor, dar se pare că o cauză este nivelul ridicat de estrogen din organism. Se pare că aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala existând la mai multe femei din aceeaşi familie, evoluţia acestora fiind în strânsă legătură cu statusul hormonal al pacientei. Potrivit dr. Andrei Nicolae Zisu, fibromul apare mai mult la femeile cu obezitate, hipertensiune arterială, mastoză fibrochistică, hiperplazie endometrială şi cancer de endometru.

„În majoritatea cazurilor există mai mulţi noduli fibromatoşi la nivelul uterului, dimensiunile acestora variind de la câţiva milimetri până la dimensiuni impresionante (cât o sarcină la termen). Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibrom uterin nu prezintă nici un semn clinic de boală.

Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezintă la medicul ginecolog sunt: sângerări menstruale abundente, cu cheaguri; sângerări intermenstruale; durere la nivelul abdomenului inferior; senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente. La acestea se adaugă senzaţia de balonare abdominală, de presiune rectală. De obicei, fibroamele uterine cresc lent şi sunt asimptomatice, cu excepţia sarcinii şi premenopauzei (dezechilibru hormonal), când evoluţia lor se modifică şi apar complicaţiile”, a subliniat medicul.

Acesta a precizat că după menopauză, fibroamele uterine involuează spontan. O parte dintre acestea pot să evolueze în continuare.

Diagnosticul fibromului uterin se face printr-un examen ginecologic, asociat cu o ecografie. În acelaşi timp, investigaţiile paraclinice au un rol important. Extirparea nodulilor fibromatoşi la pacientele care vor să-şi păstreze capacitatea de reproducere se poate realiza pe cale histeroscopică, laparoscopică, pe cale vaginală sau abdominală.

Calea de abord depinde de localizarea nodulilor fibromatoşi şi de numărul acestora. Abordarea histeroscopică, laparoscopică sau vaginală reprezintă pentru pacientă cea mai bună alegere, necesitând spitalizare pe o perioadă scurtă, de 2-3 zile şi recuperare rapidă a pacientei.