Florile de salcâm sunt cunoscute pentru efectul lor benefic asupra persoanelor „cu nervii la pământ” , în cazurile afecțiunilor respiratorii, depresiei şi asteniei de primăvară.

Florile de salcâm calmează tusea şi au efect ușor sedativ, liniștind stările de nervozitate şi iritabilitate. În bolile de stomac, gastrită şi ulcer gastric ori duodenal, florile de salcâm acționează ca un adevărat pansament. Pentru a ameliora bolile date este recomandat să se facă o cură de măcar o lună, în care zilnic se ia câte o linguriță de pulbere de flori înainte de fiecare masă. Pulberea se obține măcinând florile bine uscate în râșnita de cafea, se păstrează la rece, în borcane bine închise, dar nu mai mult de două săptămâni, perioadă după care îşi pierde din proprietăți.

O altă utilizare a florilor de salcâm este infuzia care se prepară turnând 200 ml de apă fiartă peste o linguriță de plantă uscată. Se acoperă vasul pentru zece minute, apoi se strecoară, iar lichidul obținut se bea în trei reprize, după mesele principale.

Pe vremea când nu erau farmacii pline de medicamente de sinteză, ca azi, femeile de la țară făceau copiilor agitați care nu dormeau bine, baie în care puneau flori de salcâm. Peste rănile provocate de arsuri presărau pulbere de flori de salcâm iar rana se vindeca bine, fără să lase cicatrice. Contra leucoreei femeile fierbeau florile de salcâm în apă sau vin.

În multe zone din țară, în perioada când este înflorit, există o zi anume în care localnicii sărbătoresc salcâmul, prilej de întâlnire, vizite, întoarceri acasă, chiar şi temporar, pentru cei plecați departe.
Madlena CĂLUGĂREANU