Fracturile costale reprezintă întreruperea continuității oaselor costale (oasele care alcătuiesc cutia toracică), cu apariția secundară a unor fisuri la acest nivel. Acestea, susțin specialiștii, împreună cu osul sternal și cu vertebrele toracice, alcătuiesc cutia toracică sau toracele osos. Diagnosticul este des întâlnit, deseori fracturile costale fiind cauzate de traumatisme toracice, care apar în cadrul accidentelor de circulație, în urma practicării anumitor sporturi de performanță sau în urma unor căzături de la înălțime.

De asemenea, fracturile costale pot fi cauzate de unele afecțiuni care determină scăderea rezistenței osoase, precum osteoporoza, neoplasmul osos sau metastazele osoase. Totodată, accesele puternice de tuse, prezente în cadrul diferitelor afecțiuni respiratorii, pot determina și ele apariția fracturilor osoase. Practic, oasele costale îndeplinesc două funcții în organism: asigură protecția organelor aflate în interiorul cutiei toracice și asigură suport pentru mușchii respiratori. În același timp, ele participă la mișcările respiratorii, menținând cutia toracică deschisă și asigurând pătrunderea aerului în interiorul plămânilor. „Fracturarea oaselor costale duce la apariția respirației dureroase, secundară tracțiunii exercitate de musculatura respiratorie asupra oaselor fracturate. Ruperea mai multor oase costale duce, mai departe, la modificarea aspectului cutiei toracice anterioare în timpul inspirului, cu reducerea secundară a volumului cutiei toracice și a plămânilor, afectarea musculaturii toracice și instalarea insuficienței respiratorii”, a precizat dr. Denisa Pavlov.

Care sunt semnele și simptomele clinice fracturilor costale?

Asemenea celorlalte tipuri de fracturi, acest tip de fractură are semne clinice de probabilitate și semne clinice de certitudine.

Semnele clinice sunt: deformarea cutiei toracice, cu proeminența subcutanată a oaselor costale fracturate, înfundarea sau exprimarea sternului, durere spontană apărută la nivelul cutiei toracice, apariția echimozelor la nivelul toracelui, tumefierea zonei de proiecție a coastelor fracturate, cu creșterea temperaturii locale.

În cazul în care fractura costală este atât de severă încât afectează respirația, pot apărea anumite semne clinice specifice precum dispnee (îngreunarea respirației, descrisă de către pacient ca o senzație de „sete de aer”), tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii), bradipnee (scăderea frecvenței respiratorii). Acestea pot fi datorate fie pătrunderii unuia dintre capetele de fractură costală în pleură, fie exercitării unui sindrom de compresiune a capetelor de fractură asupra plămânilor, fie din cauza durerii toracice, apărute în acest caz.