O gleznă ruptă este cunoscută şi sub denumirea de fractură de gleznă. Acest lucru înseamnă că unul sau mai multe dintre oasele care formează glezna s-au fracturat. Desigur, fractura de gleznă poate merge de la simpla rupere a unui singur os, până la fracturi multiple, care dislocă efectiv glezna şi pentru care este necesar ca pacientul să evite să se sprijine pe piciorul afectat un timp destul de lung de timp. Cu alte cuvinte, cu cât sunt fracturate mai multe oase, cu atât glezna devine mai instabilă. Totuşi, este posibil ca fracturile de gleznă să fie asociate cu leziuni ale ligamentelor, acestea fiind cele care menţin oasele gleznei şi articulaţia în poziţia corectă. Clasificarea fracturilor de gleznă se face în funcţie de zona de os care este fracturată. Spre exemplu, o fractură la extremitatea inferioară a fibulei (peroneu) se numeşte fractură de maleolă laterală, iar dacă fractura afectează atât tibia, cât şi fibula, atunci vorbim despre fractura bimaleolară. Cauzele care duc la apariţia acestei afecţiuni sunt răsucirea sau rotirea gleznei; sucirea gleznei; împiedicarea sau căderea; traumatismul cauzat de un accident rutier. „Acest tip de fracturi sunt frecvente în sezonul rece, mai ales când afară este gheaţă şi polei, dar şi în cursul anului. Fiind fracturi articulare, indicaţia principală este intervenţia chirurgicală, pentru ca glezna să funcţioneze cum trebuie, aşa că fracturile trebuie foarte bine puse la locul lor. În ceea ce priveşte recuperarea, procesul durează de obicei în jur de trei luni, după care urmează o perioadă de recuperare de aproximativ 5-6 luni”, ne-a declarat dr. Alexandru Şerban.