Reflexoterapia este o tehnică de tratament care constă în masarea tălpilor în zonele corespunzătoare fiecărui organ

Arta reflexoterapiei era cunoscută în Egiptul antic, dar în Occident respectiva terapiet a fost introdusă abia în 1913, de către doctorul William Fitzgerald. El a observat că anumite puncte reflexogene din tălpi şi palme corespund unor zone şi organe ale corpului. Reflexoterapia este o tehnică de tratament care constă în masarea tălpilor în zonele corespunzătoare fiecărui organ. Punctele reflexogene devin dureroase la presiune datorită depunerilor de toxine din zona reflexogenă, deci dereglărilor energetice, şi au drept consecinţă o proastă circulaţie sanguină şi nervoasă. Boala se manifestă la presiune ca o inflamaţie. Exclamaţia de durere a pacientului reprezintă, consideră specialiştii, o confirmare că zona reflexogenă este afectată, deci organul se află în suferinţă. Durerea este direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent. Folosirea cu regularitate a reflexoterapiei ajută la echilibrarea fluxurilor energetice, la îmbunătăţirea funcţionării sistemului endocrin şi nervos, la combaterea stresului, a insomniei, a instabilităţii emoţionale.