Hemoleucograma este unul dintre cele mai frecvente teste solicitate de medici, care poate da indicii foarte clare de diagnostic pentru numeroase boli, iar rezultatele acestuia pot reflecta probleme privind volumul sângelui (deshidratare) sau eventuale pierderi de sânge din organism.

Această analiză poate indica disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte producerea, ciclul de viaţă şi rata distrugerii celulelor de sânge, precum şi infecţii acute sau cronice ori diverse alergii. Practic, este un test de screening important şi unul dintre cele mai frecvent cerute teste de laborator. Foarte des, aceasta reprezintă primul pas în stabilirea statutului hematologic şi diagnosticul diverselor afecțiuni hematologice/nehematologice.

„Prin asocierea cu examinarea frotiului de sânge, se aduc informaţii preţioase pentru orientarea diagnosticului și efectuarea de alte teste specifice. Efectuarea hemoleucogramei este recomandată de medicul de familie sau medicul specialist pentru monitorizarea unor tratamente sau înaintea unor intervenţii chirurgicale. Este indicat ca hemoleucograma să se facă cel puţin o dată pe an şi nu doar atunci când apar diverse simptome, mai ales că nu este o investigaţie costisitoare. Apoi, rezultatele hemoleucogramei se obţin relativ rapid şi interpretarea lor trebuie făcută de medicul care a solicitat-o, în caz contrar poate da naştere la confuzii, erori, care pot duce la adevărate drame”, ne-a declarat dr. Geandan Memet, medic primar Medicină de laborator.

Specialistul este de părere că, înainte de toate, trebuie să se aibă în vedere că valorile normale pot avea mici variaţii, în funcţie de metoda laboratorului, sex, vârstă și stare fiziologică (sarcină, construcţie, deshidratare). Ca urmare, cei care decid să îşi facă o hemoleucogramă trebuie să precizeze foarte clar bolile de care suferă, tratamentele urmate, deoarece unele medicamente pot produce modificări temporare.

„În funcţie de modificările hemoleucogramei, se poate stabili diagnosticul pentru numeroase boli, precum anemii, boli maligne hematologice, stări alergice, infecții acute sau cronice”, a precizat medicul.

Hemoleucograma completă constă în măsurarea următorilor parametri: numărul de certificate, numărul de leucocite, concentraţia de hemoglobină, hematocrit, indici eritrocitari (volum eritrocitar mediu VEM, hemoglobina eritrocitară medie HEM, concentratoare medie de hemoglobină CHEM, lărgimea distribuției eritrocitare RDW), număr de trombocite şi indici trombocitari, formula leucocitară şi când este cazul, numărul de reticulocite.

Recoltarea probei de sânge pentru efectuarea hemogramei se face pe nemâncate sau postprandial cu evitarea meselor bogate în grăsimi. Valorile hemogramei diferă în funcţie de sexul şi vârsta pacientului. De exemplu, anumite condiţii, cum ar fi starea de şoc, vărsături, deshidratarea sau administrarea masivă de lichide intravenos, precum anumite tratamente urmate de pacient, trebuie aduse la cunoştinţa laboratorului. De asemenea, este de preferat evitarea pe cât posibil a stresului la momentul recoltării.

În cazul monitorizării regulate a anumitor parametri, a precizat dr. Memet, proba de sânge trebuie obţinută în același moment al zilei, deoarece există fluctuaţii fiziologice circadiene ale unor parametri.