La ora actuală, foarte multe persoane sunt diagnosticate cu hepatită. Specialiştii constănţeni susţin că hepatitele cronice au mai multe etiologii, dar cele mai frecvente sunt cele de etiologie virală B, C şi D, după care se poate vorbi despre hepatitele de etiologie toxică alcoolică sau medicamentoasă. Din nefericire, absolut toate medicamentele pe care oamenii le înghit se metabo-lizează în ficat şi dau ulterior un efect hepatotoxic.

„Cele mai hepatotoxice medicamente sunt hormonii. În ziua de azi, multe femei iau pastile anticoncepţionale sau fac fertilizări, dar există şi paciente care iau medicamente pentru tiroidă. Apoi urmează statinele, acele produse care scad colesterolul. În această categorie intră şi pacienţii în vârstă, cu colesterol şi trigliceride mari, ce au în tratamentul de zi cu zi o statină. Tocmai de aceea, oamenii trebuie să ştie că toate sunt hepatotoxice, într-o măsură mai mare sau mai mică”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Marioara Muşat.

După aceea, a precizat medicul, sunt inflamatoriile, toate hepatotoxice şi ele, ca de altfel toate medicamentele, plus citostaticele. Specialistul a explicat că viruşii incriminaţi în hepatite sunt virusul B, virusul C şi D.

„Virusul D nu creşte niciodată singur, ci doar cu B-ul. Trebuie menţionat că aceştia sunt viruşi distincţi. B-ul este B, C-ul este C, dar amândoi sunt la fel de periculoşi. Mai mult decât atât, virusul B este chiar mai contagios decât HIV-ul, pentru că acesta se găseşte în toate secreţiile organismului, în lacrimi, în salivă, în urină, secreţie uretrală, în sân-ge, în laptele matern, se găseşte peste tot. Aceste secreţii ale unui pacient infectat cu virus B pot intra în contact cu sângele infectat. De precizat că sunt extrem de periculoase, pentru că aceşti viruşi sunt foarte infecţioşi”, a subliniat dr. Muşat.

Înainte de revoluţie, a menţionat medicul, s-au înregistrat cei mai mulţi pacienţi infectaţi cu această afecţiune. Motivul? Este posibil ca înainte de 1989, preparatele de sânge să nu fi fost foarte bine cercetate.

„Şi înainte se făcea sterilizare, dar poate că atunci nu se făcea la fel de bine ca acum. Oricum, boala se poate transmite şi la stomatologie sau la cosmetică, dar cei mai mulţi pacienţi cred că s-au infectat când au fost la dentist. Acesta este şi motivul pentru care, cel mai bine este să depistăm infecţiile cât mai repede”, a mai spus dr. Muşat.

Din nefericire, nu există semne clinice ale bolii, nici măcar atunci când afecţiunea este severă. La fel ca în cazul multor alte afecţiuni, pacienţii cu hepatite şi ciroze se prezintă la medic în stadii avansate, pentru că ficatul nu doare, este silenţios şi boala se manifestă în momente tardive. Tocmai de aceea, ar trebui să existe un program naţional de depistare al bolii.

Partea proastă este că medicamentele hepatoprotectoare care există pe piaţă, însă acestea doar ajută, virusul rămâne în continuare în organism.