Hernia inghinală este o afecţiune foarte des întâlnită, aceasta presupunând exteriorizarea ţesutului din interiorul abdomenului, care apare atunci când anumite părţi ale intestinului ies din abdomen, printr-un orificiu numit hiatus. Această slăbiciune a ţesutului conjunctiv apare mai ales în zona inghinală şi ombilicală.

Cel mai des, hernia inghinală apare în rândul bărbaţilor, dar poate fi depistată încă din primele clipe de viaţă şi la nou-născut. Cert este că, odată cu îmbătrânirea, musculatura, respectiv muşchiul abdominal ce formează pereţii canalului inghinal, devine tot mai slabă.

Aşa că, efortul fizic, precum ridicarea sau deplasarea unor greutăţi mari, poate cauza adesea lăsarea canalului inghinal şi apariţia herniei inghinale. În cazul persoanelor mai în vârstă, aceasta poate fi cauzată şi de o slăbiciune a ţesutului conjunctiv.

Totodată, constipaţia persistentă, care îngreunează deosebit de tare muşchii abdomenului, poate accelera apariţia herniei inghinale. Aceasta înseamnă că, în abdomen, există, încă, o comunicare cu aşa numitul canal inghinal.

„În mod normal, aceasta ar fi trebuit să se închidă în timpul vieţii uterine. Odată apărută, hernia nu se vindecă de la sine, ci doar prin operaţie. Asta nu înseamnă că toate intervenţiile trebuie făcute în regim de urgenţă. Gradul îl dă doar strangularea intestinului. Cum vă daţi seama că există o problemă? Părinţii pot vedea pe abdomenul copilului o umflătură care apare şi dispare. Este o situaţie care are nevoie imediat de investigaţii”, a declarat dr. Constantin Ionescu, medic specialist Chirurgie pediatrică.

El a precizat că, pentru hernia descoperită în timpul primelor luni de viaţă, există o practică ce presupune lipirea unor benzi pe zona slabă din abdomen. Aceasta este o iniţiativă periculoasă, ce nu duce la vindecare, pentru că intestinele pot migra, chiar dacă pe abdomenul copilului sunt puse benzi. Hernia inghinală la copii este o afecţiune a canalului peritoneo-vaginal (CPV), alături de hidrocel şi chistul de cordon. Aceste anomalii curent întâlnite la copil au aceeaşi origine comună, absenţa de închidere a CPV.

Recuperarea postoperatorie este rapidă

„Începând cu luna a treia de viaţă intrauterină, peritoneul abdominal formează o prelungire numită CPV, care coboară, traversând canalul inghinal în scrot. La băieţi, CPV însoţeşte testiculul în migrarea sa din poziţia lombară, până în scrot; iar la fetiţe, acompaniază ligamentul rotund. O anomalie de închidere a CPV se manifestă la vârste diferite ca o hernie, hidrocel sau chist, în funcţie de lărgimea canalului şi gradul de permeabilitate. Dacă acest canal este total permeabil, la băieţi se manifestă ca o hernie inghino-scrotală sau hidrocel comunicant, în funcţie de lărgimea canalului, iar la fetiţe, ca o hernie în care poate hernia ovarul. Un canal parţial permeabil, în funcţie de nivelul de obturaţie, se poate manifesta ca o hernie inghinală, chist de cordon sau hidrocel necomunicant”, a explicat medicul.

Dr. Ionescu a precizat că tratamentul constă în suprimarea CPV pe cale inghinală, indiferent de anomalie. Aceasta se face printr-o incizie în pliul inghinal inferior, pe partea respectivă, se pătrunde în canalul inghinal, unde se identifică sacul de hernie şi se separă de elementele cordonului spermatic.

Ulterior, sacul de hernie se ligaturează la nivelul orificiului inghinal profund, iar excesul se rezecă. Recuperarea postoperatorie este rapidă, necesitând evitarea efortului fizic pentru 2-3 săptămâni.