Copilașii pot fi diagnosticați în primii ani de viață cu numeroase afecțiuni, iar una dintre acestea este herpangina, o afecțiune virală acută, care apare cel mai des la micuții cu vârsta de până la cinci ani. De obicei, infecția se produce din cauza virusului Coxackie, dar și alte virusuri pot fi implicate, iar toate acestea duc la leziuni veziculare și ulcerative ale mucoasei bucofaringiene.

Din păcate, contagiozitatea este mare, motiv pentru care afecțiunea este des întâlnită în colectivitățile de copii. Modalitatea de transmitere poate fi atât calea digestivă, fecal-orală (contactul cu obiecte contaminate), cât și cea respiratorie (prin picături mici de salivă, strănut, tuse). De asemenea, virusul poate supraviețui pe suprafețe, obiecte, dar mai ales jucării, așa că aveți grijă pe ce pune mâna cel mic.

Potrivit dr. Liliana Marinescu, în general, herpangina se caracterizează prin apariția febrei înalte (39-40 grade Celsius), dureri puternice de cap, lipsa poftei de mâncare, dureri în gât. „Mai rar, se poate întâmpla ca bolnavul să aibă vărsături. În primele zile de debut ale bolii apar nişte papule de 1-2 mm, ce devin vezicule. Acestea se întâlnesc la nivelul pilierilor amigdalieni, palatului moale și amigdalelor și nu depășesc diametrul de cinci mm. Problema este că, în aproximativ 24 de ore, acestea se transformă în ulcerații, care se vindecă în maximum o săptămână. În această perioadă, copilul poate refuza alimentația, pentru că leziunile provoacă disconfort și sunt extrem de dureroase”, a explicat medicul.

În ceea ce priveşte diagnosticul, acesta se pune pe aspectul clinic sugestiv (prezența la nivelul palatului moale și pilierilor amigdalieni a unor vezicule mici, care se pot rupe și transforma în mici ulcerații). Examenele biologice nu sunt, în general, necesare.

Antibioticele nu au niciun efect

Diagnosticul diferențial trebuie făcut, însă, cu gingivostomatita herpetică (infecția cu virus herpetic, care se diferențiază prin distribuția veziculelor), boala gură-mână-picior.

Ca urmare, dacă părinţii observă simptomele enumerate la cei mici, atunci trebuie să le administreze, rapid, medicaţie pentru scăderea febrei, antitermice. La rândul său, durerea de gât se tratează cu antiseptice bucogaringiene, care conțin și anestezic local. Fiind o infecție virală, nu necesită antibioticoterapie, dar este necesar ca micuţii pacienţi să fie hidrataţi corespunzător, cu ceai, apă, compot.

Pentru că mestecatul şi înghiţiul alimentelor sunt dificile, încercaţi să îi pregătiţi copilului mâncare moale, semi-solidă. Nu folosiţi nici prea multă sare, condimente şi mai ales nu-i daţi să mănânce fructe, pentru că acestea sunt acide şi agravează starea. De asemenea, după o masă, învăţaţi-l să-şi clătească uşor gura cu apă călduţă.

Ca şi în cazul altori infecţii virale (cu virusuri), antibioticele nu au niciun efect, deci evitaţi-le. Le poate prescrie doar medicul dacă va constata că s-a instalat o suprainfecţie bacteriană. În general, cea mai frecventă complicaţie este deshidratarea, pentru că bubiţele dureroase îi fac pe copii să refuze lichidele. Complicaţiile mai grave, encefalita şi meningita virală, sunt foarte rare, din fericire. Partea bună a lucrurilor este că majoritatea copiilor scapă rapid de simptome şi fără urmări.