Herpesul Zoster (zona Zoster) este o afecţiune întâlnită destul de frecvent la adulţi şi mai puţin la copii, frecvenţa şi gravitatea formelor ei crescând odată cu vârsta. Oricum, indiferent de forma bolii, aceasta poate avea un impact serios asupra calităţii vieţii. Practic, aceasta este o epidermo-neuroviroză determinată de virusul varicelo-zosterian, iar în condiţiile unui sistem imunitar slăbit, herpesul Zoster se poate generaliza.

Varicela reprezintă manifestarea de promo-infecţie, răspunsul gazdei neimune la virus. După vindecare, virusul rămâne remanent în celulele neuro-senzitive ale ganglionilor spinali posteriori. Apoi, sub influenţa unor factori stresanţi, când imuno-reactivitatea organismului scade sub o valoare critică necesară neutralizării virusului, acesta redevine activ, producând herpesul Zoster.

„Bolnavii diagnosticaţi cu herpesul Zoster sunt infecţioşi prin leziunile cutanate pe care le prezintă şi uneori prin secreţiile nazo-faringiene, contactul copiilor cu aceştia putând determina varicela. Clinic, afecţiunea se caracterizează prin durere şi erupţie veziculoasă, unilaterală (foarte rar bilaterală) de-a lungul distribuţiei cutanate a ganglionilor radiculari afectaţi. Debutul îl constituie durerea care precede cu 2-18 zile apariţiei erupţiei şi care are o intensitate variabilă, continuă, pulsată, de la o atingere uşoară până la senzaţia de «gheară», ca o senzaţie de arsură, difuză sau strict localizată la aria afectată”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Adrian Sorescu, medic dermatolog.

În ceea ce priveşte durata şi intensitatea durerii, aceasta creşte odată cu vârsta şi cu severitatea erupţiei, iar durerea post-zonală este mai intensă decât cea pre-eruptivă sau ca cea asociată erupţiei. Durerea pre-eruptivă, în funcţie de localizare şi intensitate, poate mima chiar o gamă largă de afecţiuni, cum ar fi infarctul miocardic, colecistita etc.

Trebuie menţionat că durerea şi simptomele se reduc pe măsură ce erupţia dispare. Totuşi, există şi forme abortive, când durerea nu este urmată de erupţie. Referitor la erupţie, aceasta apare la câteva zile de la debutul durerii, este unilaterală, leziunile fiind grupate în bandă, limitate la dermatoamele adiacente.

Localizarea cea mai gravă

Iniţial, apare un eritem, papule roşii care se transformă în vezicule, izolate sau în ciorchine, care mai târziu pot pustuliza. Apoi, pot fi afectate şi mucoasele care aparţin de dermatoamele respective şi poate apărea chiar şi o adenopatie regională inflamatorie.

„Erupţia are o durată medie de aproximativ trei săptămâni şi se poate însoţi de o stare generală alterată. Formele grave, hemoragice, necrotice sau cu generalizarea erupţiei şi manifestări sistemice severe se întâlnesc mai frecvent la persoanele în vârstă sau cu imunodepresii”, a explicat medicul.

Dermatoamele (zonele) cele mai afectate sunt cele toracice, trigeminal (zona cefalică), cervical şi lombosacrat.

Herpesul Zoster oftalmic reprezintă localizarea cea mai gravă în special la vârstnici. Complicaţiile oculare sunt: uveită, keratită, conjunctivită, paralizii ale nervilor oculari, necroză acută retiniană cu risc de pierderea vederii.

Herpesul Zoster localizat pe traiectului nervului facial se caracterizează prin erupţie de vezicule în regiunea pavilionului urechii, paralizie facială de tip periferic, hipoacuzie, tulburări de echilibru, vertij sau surditate.

Complicaţiile bolii

Complicaţiile cutanate ale acestei boli pot fi hipo/hiperpigmentarea, cicatricile cheloide, suprainfecţia bacteriană, iar complicaţiile nervoase pot apărea la nivelul zonelor rahidiene şi sunt reprezentate de paralizii de tip periferic, sindrom poli-radiculo-mielitic, meningite seroase sau encefalite difuze.

Nevralgia post-herpetică este, însă, cea mai frecventă dintre sechelele ce pot apărea şi se defineşte ca persistenţa durerii mai mult de trei luni după dispariţia leziunilor cutanate.