Hidrocefalia este o boală care se caracterizează prin acumularea excesivă de lichid cefalo-rahidian (LCR) în interiorul cutiei craniene și/sau măduvei spinării. Altfel spus, atunci când apare un dezechilibru între producție și resorbție rezultă hidrocefalia. Boala apare în special la sugari, dar şi la persoanele vârstnice. În cazul celor mici, însă, din cauza acumulării excesive de lichid, capul le creşte foarte mult, ajungând să depăşească forma normală a unui cap ce se dezvoltă normal.

Semnele și simptomele hidrocefaliei sunt date de creșterea presiunii intracraniene și eventual dilatarea ventriculior cerebrali (cavități pline cu LCR în interiorul creierului). Totuşi, dacă acumularea de lichid se face încet, permițând o oarecare adaptabilitate a țesutului cerebral, pacientul poate rămâne pentru lungi perioade fără a avea semne sau simptome clare.

„Hidrocefalia înseamnă o acumulare de lichid în interiorul ventriculilor cerebrali. Când aceasta creşte prea mult, tot acest lichid apasă pe creier şi îl distruge. Hidrocefalia este întâlnită îndeosebi la sugari, din cauză că ei nu au încă suturile bine făcute. La adult, în schimb, nu se măreşte forma capului‚ dar prin presiunea interioară, se distruge din ţesutul cerebral. Trebuie precizat că hidrocefalia la sugari poate fi detectată din timpul sarcinii, desigur, dacă mama este destul de educată încât să-şi facă morfologiile fetale solicitate de medici. În plus, boala este deseori secundară, bebeluşii având şi alte leziuni cerebrale care dau această hidrocefalie. În cazul celor diagnosticaţi cu această afecţiune, se scade presiunea din interiorul capului şi se drenează lichidul din interiorul capului spre o altă cavitate”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Corneliu Bălan, medic neurochirurg.

Partea proastă este că din cauza prognosticului prost, mulţi medici preferă să stea deoparte şi nu vor să efectueze astfel de intervenţii chirurgicale. Dacă sunt operaţi, cei mici rămân de obicei cu handicap, întârzieri mentale evidente.

„Ei sunt operaţi pentru ameliorarea simptomelor, dar nu se vindecă. Prin intervenţiile specialiştilor se ameliorează creşterea presiunii în cap. Totuşi, există şi cazuri la care lichidul se produce normal, deci există o limitare a scurgerii, în această situaţie putându-se proceda la obstrucţiile punctiforme”, a explicat medicul. Nu trebuie omis că situaţiile în care aceşti copii pot deveni relativ normali sunt destul de rare.

Desigur, mai există şi cazuri de hidrocefalie oprite din evoluţie, copilaşi care care suferă de hidrocefalii congenitale, care se opresc la un moment dat din crescut. O altă problemă este că hidrocefalia nu dă semne sau dureri de cap sau epilepsie, doar că acesta creşte foarte mult, iar la vârstnici le distruge efectiv creierul. Referitor la bătrâni, la ei se poate vorbi despre o presiune normală sau chiar o presiune intermitent pozitivă. Acolo, creierul, distrugându-se încet-încet, apar şi simptome: tulburări de memorie, de mers şi incotinenţă urinară. Acestea pot fi legate, însă de o multitudine de afecţiuni. Tocmai de aceea, bolnavului i se fac nişte puncţii lombare pentru a scoate lichidul şi apoi se urmăreşte starea pacientului, următorul pas fiind scoaterea lichidului.

„Nu este o operaţie plăcută, din cauza riscului mare de infecţii care există şi bineînţeles a complicaţiilor. La persoanele adulte, boala apare în special la cei cu vârsta de peste 70 de ani. Pentru ei, după operaţie, simptomele se ameliorează, pacienţii nu mai urinează tot timpul, dar tot rămân cu tulburări de memorie”, a arătat dr. Bălan.