Hidrokinetoterapia constă în efectuarea unor programe de exerciţii fizice, în bazinele cu apă sărată din Lacul Techirghiol. Programele de exerciţii sunt prescrise de către medicii specialişti, în funcţie de afecţiunile pacientului şi sunt efectuate sub supravegherea atentă a kinetoterapeuţilor, bolnavii putând fi în imersie completă sau parţială în apa de tratament, în timpul executării exerciţiilor.

Această terapie, hidrokinetoterapia în bazinele cu apă sărată concentrată, la temperatura corpului sau încălzită, cumulează efectul termic pe de o parte şi efectul mecanic (al descărcării de greutate a corpului şi al forţei hidrostatice de împingere în sus, în apa sărată). Acesta este cu atât mai accentuat, cu cât concentraţia în sare este mai mare, lucru care facilitează, în mare măsură, kinetoterapia şi înotul terapeutic, a declarat dr. Silvia Mihaela Marinică. În acest fel, a precizat medicul, se produc şi efecte reactive, după baia în apa sărată, cum ar fi: reducerea conductibilităţii electrice a pielii, reducerea hiperexcitabilităţii nervoase, în caz de tulburări de tip nevralgic, modificarea termoreglării periferice cutanate, echilibrarea tulburărilor neuro-vegetative întâlnite în foarte multe afecţiuni.

În afara tonifierii musculare, kinetoterapia activă în bazin are un rol important în asuplizarea articulară, alinierea şi stabilitatea posturală, coordonarea şi îmbunătăţirea funcţiei locomotorii în ansamblu. Hidrokinetoterapia are efect pozitiv şi asupra circulaţiei şi ventilaţiei prin antrenarea inimii, favorizând şi circulaţia venoasă şi prin creşterea capacităţii pulmonare. Desigur, există şi contraindicaţii ale hidrokinetoterapiei, dintre care amintim: leziuni cutanate, stări febrile, afecţiuni acute, afecţiuni care ar putea duce la decompensare cardiorespiratorie, crizele comitiale, precum şi vârsta avansată. Trebuie precizat că efectele mecanice sunt reprezentate în principal de scăderea greutăţii corpului, prin presiunea hidrostatică, efect care este cu atât mai accentuat, cu cât densitatea apei este mai mare.

„În aceste condiţii, mişcările membrelor pot fi realizate fără gravitaţie, fapt ce va ajuta la dirijarea mişcării spre scopul urmărit. Facilitarea mişcărilor astfel realizată are importanţă, mai ales când masa musculară este insuficientă, dar şi când anumite segmente corporale nu pot fi mobilizate. Pe de altă parte, prin mişcări executate rapid se poate folosi rezistenţa la mişcare, oferită de apă şi de efectul de frecare, rezistenţă care este mai mare în băile sărate şi cu nămol. Astfel, se obţin condiţii de hidrogimnastică, ale cărei efecte se observă imediat asupra întreţinerii tonusului şi forţei musculare”, a subliniat medicul.

Dr. Marinică a adăugat că în piscina cu apă sărată, presiunea hidrostatică este reglată prin adâncirea treptată în pantă sau prin scări. Aici se combină efectul de flotaţie şi de rezistenţă la frecare, realizând aşadar condiţii ideale pentru mobilizarea grupelor musculare insuficiente (paretice sau pseudoparetice), rezistenţa fiind cu atât mai crescută, cu cât suprafaţa corpului în mişcare şi rapiditatea acestei mişcări vor fi mai mari.