Hipertensiunea arterială poate afecta rinichiul, şi, la rândul lor, maladiile renale cronice pot declanşa sau agrava hipertensiunea arterială. În același timp, boala cronică de rinichi reprezintă un factor de risc cardiovascular, iar hipertensiunea arterială, la rândul ei, netratată corect, agravează evoluţia bolii renale, grăbind evoluţia spre insuficienţă renală.

Suferiţi cu rinichii? În acest caz, este obligatoriu să vă prezentaţi periodic la medic şi să nu ignoraţi tratamentul, întrucât riscaţi să suferiţi un infarct miocardic sau chiar un accident vascular cerebral. Legătura dintre bolile renale şi hipertensiunea arterială este de multă vreme cunoscută de specialiştii nefrologi şi cardiologi şi s-a tot atras atenţia asupra ei. Concret, hipertensiunea arterială poate afecta rinichiul, şi, la rândul lor, maladiile renale cronice pot declanşa sau agrava hipertensiunea arterială. Dr. Gianina Şotilă, specialist nefrologie a explicat pentru „Cuget Liber”: „În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai pregnantă relaţia dintre bolile renale cronice şi bolile cardiovasculare. Acest risc este de 20 - 30 de ori mai mare în stadiile finale ale bolilor renale, dar el există pe toată evoluţia unei maladii renale cronice. Astfel, riscul producerii de evenimente precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, arteriopatia obstructiv cronică, instalarea insuficienţei cardiace, este de două până la şase ori mai mare decât la restul populaţiei”.

În consecinţă, pentru a preveni afectarea cardiovasculară, se impune depistarea din vreme a bolii cronice de rinichi. Mai rău este că afecţiunile cronice ale rinichilor nu au simptome de la început, drept pentru care sunt depistate când deja funcţiile majore ale organului au fost afectate considerabil. Altfel spus, boala înaintează lent, fără semne. „Spre deosebire de insuficienţa renală acută, insuficienţa renală cronică se instalează progresiv, pe măsura deteriorării rinichilor. Evoluţia este în general lentă, astfel încât primele simptome apar după ce boala a determinat consecinţe clinice şi biologice importante. Din acest motiv, numeroşi pacienţi cu insuficienţă renală cronică nu sunt conştienţi de prezenţa bolii decât după ce funcţia renală este redusă la 25% din valorile normale”, a adăugat dr. Şotilă.

În plus, dacă nefronii (filtrele din compoziţia rinichilor) sunt deterioraţi, nu mai funcţionează, tratamentul nu duce la vindecarea lor, ci la încetinirea stoparea evoluţiei bolii. De aceea, se impune prezentarea la medic cât mai repede şi chiar la un interval de şase luni, pentru un consult, mai ales dacă suferiţi de hipertensiune arterială, diabet zaharat sau obezitate. Pacienţii cu boala cronică de rinichi trebuie să se îndrepte către serviciile de nefrologie pentru confirmarea diagnosticului de boală cronică de rinichi, precizarea bolii renale primare, stabilirea planului de îngrijire, evaluare periodică. Boala cronică de rinichi trebuie înţeleasă, însă, ca o afecţiune interdisciplinară, în acest scop medicii nefrologi ar trebui să coopereze cu medicii de alte specialităţi - medicina de familie, cardiologie, diabetologie, urologie în vederea elaborării de planuri terapeutice de îngrijire a pacienţilor cu afectare renală.