Hipoterapia este o formă de terapie mai puţin practicată la noi în ţară, dar cu o mare răspândire în nord-vestul Europei, datorită efectelor benefice şi a rezultatelor obţinute în diverse afecţiuni. Hipoterapia se adresează tuturor. Cei care au călărit ştiu că sentimentul pe care îl ai după o şedinţă de echitaţie este greu de obţinut prin intermediul altui sport. Pentru cei cu dizabilităţi, hipoterapia reprezintă ieşirea din limitările bolii.
„Beneficiarii hipoterapiei pot fi, aşadar, copiii cu deteriorări senzoriale severe sau probleme neurologice (autism, ADHD, Sindrom Down), copiii cu dificultăţi perceptuale sau disfuncţie de integrare senzorială, precum şi copiii cu dizabilităţi severe. Utilizatorii de scaun rulant care nu au activitate motorie grosieră pot, de asemenea, beneficia de hipoterapie.
Hipoterapia este indicată în traumatisme cerebrale, scolioză,artrită, amputaţii traumatice, sechele de poliomielită, distrofie musculară, scleroză multiplă, accidente cerebrale şi vasculare etc.”, explică Olga Dimancea, psiholog la Centrul de hipoterapie de la Palazu.
Faţă de celelalte forme de terapie, hipoterapia are marele avantaj de a deschide oportunitatea petrecerii timpului în aer liber, ajută sau chiar obligă la socializareprin numărul mare de persoane care sunt lângă cal, oferind astfel persoanelor care o practică posibilităţi crescute de evadare din cotidian, din mediul închis al cabinetului, acolo unde, prin simpla prezenţă, sunt etichetaţi.