Icterul apare la aproximativ 85 - 90% dintre nou-născuţi, această afecţiune datorându-se faptului că, imediat după naştere, un mare număr de globule roşii se distrug, iar ceea ce rezultă din această distrugere nu poate fi metabolizat şi eliminat de un ficat imatur.

Potrivit specialiștilor Spitalului de Obstetrică și Ginecologie „Euromaterna”, icterul este o afecţiune care se caracterizează prin colorarea în galben a pielii şi a părţii albe a globului ocular.

Când apare icterul, nou-născutul se îngălbeneşte după 24-48 de ore de la naştere, însă el se va decolora după alte 7-14 zile. Specialiştii constănţeni susţin că nou-născutul prematur are un icter mai intens şi se decolorează mai lent.

Ce este icterul? De fapt, acest icter este o problemă de sănătate des întâlnită la nou-născuţi și se manifestă prin acea culoare galbenă a pielii şi albire a ochilor, ambele cauzate de excesul de bilirubină din sânge.

Bilirubina este un pigment biliar, derivat al hemoglobinei. De obicei, aceasta trece prin ficat şi este eliminată odată cu bila prin intestine. Așadar, icterul se produce atunci când bilirubina se formează mai repede decât poate ficatul unui nou-născut să o proceseze. Motivele pentru care icterul apare la nou-născuţi sunt diverse. Spre exemplu, nou-născuţii produc mai multă bilirubină decât adulţii, deoarece au mai multe celule roşii în sânge. Apoi, ficatul unui nou-născut este încă în curs de dezvoltare şi nu este în măsură să elimine bilirubina din sânge. Ca urmare, cantitatea prea mare de bilirubină se resoarbe în intestin, înainte ca bebeluşul să o elimine prin scaun.

Boala apare, în special, la copiii născuți prematur

În cazuri foarte rare, niveluri ridicate de bilirubină pot cauza surzenie, forme de paralizie cerebrală sau alte leziuni ale creierului la unii copii. De asemenea, icterul poate indica prezenţa unei alte condiţii medicale, cum ar fi o infecţie a glandei tiroide. Recomandabil ar fi ca toţi nou-născuţii să fie examinaţi în primele zile după naştere, pentru a vedea dacă au sau nu icter.

Medicii susțin că există mai multe tipuri de icter. Primul dintre acestea, icterul fiziologic sau cel normal, se petrece la majoritatea nou-născuţilor. Aceasta este o formă uşoară de icter şi se datorează imaturităţii ficatului bebeluşului, fapt ce duce la procesarea înceată a bilirubinei. În general, apare la două-patru zile de la naştere şi dispare destul de repede.

Apoi, există icterul de prematuritate, care se instalează frecvent la copiii născuţi înainte de termen, aceştia fiind şi mai puţin pregătiţi să elimine efectiv bilirubina. Trebuie precizat că icterul la bebeluşii prematuri trebuie tratat la un nivel al bilirubinei mai mic decât la copiii născuţi la termen, pentru a evita complicaţiile.

O altă categorie de icter care trebuie amintită este icterul de alăptare, care poate apărea atunci când un copil nu primeşte lapte matern suficient, asta din cauza dificultăţii de alăptare sau pentru că mamei încă nu i s-a declanşat lactaţia. Acest lucru nu este cauzat de o problemă cu laptele matern în sine, ci de faptul că bebeluşul nu primeşte suficient lapte.

În plus, nu trebuie omis nici icterul laptelui matern. La ora actuală, în 1% până la 2% din cazuri, icterul la bebeluşi poate fi cauzat de substanţe produse în laptele matern, care ar putea creşte nivelul de bilirubină şi împiedica eliminarea acesteia. Acest tip de icter se instalează în primele trei-cinci zile şi se ameliorează în cel mult 12 săptămâni.

Cert este că, în formele uşoare sau moderate, copilul va reuşi să elimine singur excesul de bilirubină în decurs de 1-2 săptămâni (nefiind necesar un tratament). În cazul unor nivele crescute ale bilirubinei, se va practica fototerapia cu lumină albă sau albastră, care ajută la creșterea oxidării bilirubinei în compuşi hidrosolubili şi favorizează excreţia ei.