Pierderea sarcinii semnifică eliminarea produsului de concepţie (embrionul) fără viaţă. Specialiştii spun că pierderea sarcinii în primele două până la patru luni de graviditate se numeşte pierdere de sarcină în stadiu mic de dezvoltare.

Unul din primele semne este cu siguranţă sângerarea vaginală, iar în această situaţie se poate vorbi despre o predispoziţie pentru pierdere de sarcină. Totuşi, în jumătate dintre aceste cazuri se produce cu adevărat o pierdere de sarcină, în celelalte situaţii altele fiind cauzele sângerării vaginale.

Oricum, indiferent de situaţie, impactul pierderii sarcinii este adesea subestimat.

„Nu de puţine ori, femeia rămâne cu sentimentul unei pierderi de sine, a speranţelor şi a viitorului propriu. O femeie care a suferit o astfel de pierdere are risc crescut de a dezvolta o depresie postpartum în primii trei ani de la naşterea unui copil sănătos”, a declarat Veronica Ardelianu, psiholog.

În prezent, studiile arată cum sugarii născuţi în urma unei sarcini anterioare pierdute au un comportament ce reflectă o legătură de ataşament dezorganizat. Mai mult decât atât, a precizat specialistul, pierderea sarcinii are şi implicaţii psihologice pentru copiii care se nasc în viitorul acelei familii. Totodată, cercetările sugerează că aceste femei care au suferit o pierdere pot plânge mai mult decât se aşteaptă, chiar şi după naşterea unui copil sănătos.