Nu mai este deloc un secret că imunoterapia reprezintă o adevărată revoluție în terapia cancerelor solide, dar și a limfoproliferărilor maligne. Principiul care stă la baza imunoterapiei constă în derepresarea sistemului imun, blocat de către afecțiunea oncologică.

Eradicarea cancerului rămâne o problemă îngrijorătoare în lumea medicală, în ciuda progreselor recente în înțelegerea bazei moleculare a neoplaziei. O abordare terapeutică a ultimilor ani, care a demonstrat că are potențial, este radioimunoterapia, care permite administrarea unei doze mari de radiații terapeutice către celulele canceroase, reducând în același timp expunerea celulelor normale. Potrivit dr. Cătălin Costovici,

deși această abordare a fost investigată timp de mai multe decenii, progresele făcute în ceea ce privește biologia cancerului, proiectarea de anticorpi și radiochimia în ultimul deceniu au mărit semnificativ capacitatea radioimunoterapiei de a produce remisiuni durabile ale mai multor tipuri de cancer.

„Radioimunoterapia este o formă de tratament care combină radioterapia cu terapia imunologică pentru a trata cancerul. Această formă de terapie utilizează radiații ionizante, care sunt livrate direct în tumoare cu ajutorul unor molecule specifice numite anticorpi monoclonali. Acești anticorpi sunt proiectați să se lege de anumite proteine de pe suprafața celulelor canceroase, ceea ce le face mai ușor de localizat. Procesul începe prin administrarea de anticorpi monoclonali, care se leagă de proteinele specifice ale celulelor canceroase. Acești anticorpi sunt legați de o substanță radioactivă, cum ar fi iodul sau iridiul. Odată ce anticorpii radioactivi se leagă de celulele canceroase, radiația începe să distrugă celulele canceroase. Prin utilizarea radioimunoterapiei, se poate obține o mai mare precizie în administrarea radiației, reducând astfel efectele secundare asupra țesuturilor sănătoase din apropiere. De asemenea, prin acțiunea specifică a anticorpilor monoclonali, tratamentul poate fi mai eficient în distrugerea celulelor canceroase”, a subliniat medicul.

Radioimunoterapia combină imunoterapia cu acțiunea radioterapiei.

La ora actuală, aplicabilitatea în ce privește radioimunoterapia este în zona hemopatiilor maligne, acestea fiind tumori radiosensibile. În general, pacienții sunt supuși unei singure sesiuni de radioimunoterapie și în cazuri selecționate se suplimentează cu o nouă expunere. Efectul urmărit este eliberarea unei cantități cât mai mari de radionuclid la nivelul celulelor radiosensibile și cu efecte secundare sistemice cât mai mici. Efectele secundare frecvente sunt febra, frisoanele, reducerea numărului leucocitelor și a eritrocitelor, hipotensiunea, diareea.

Radioimunoterapia prezintă, în plus, avantajul duratei mult mai mici de tratament comparativ cu radioterapia standard sau chimioterapia standard și o toxicitate semnificativ mai mică în comparație cu terapiile oncologice clasice. Unele dintre efectele secundare posibile ale radioimunoterapiei includ: roșeață, umflături, sensibilitate sau durere la nivelul zonei tratate cu radiații, oboseală, greață, vărsături, diareea, dureri musculare și articulare și pierderea poftei de mâncare.