Chiar dacă sunt mici, și copiii pot avea zona zoster sau herpes zoster, la fel ca adulții. Diagnosticul la care facem referire este, de fapt, o infecție virală rară cauzată de reactivarea virusului varicelo-zosterian. De obicei, prognosticul pentru această afecțiune este bun atunci când minorul este sănătos.

Cu toate acestea, este necesar ca cel mic să fie diagnosticat și tratat la timp pentru a evita complicațiile. În concluzie, boala poate apărea atât la copiii sănătoși, cât și la cei cu imunodeficiență primară. Cauza sa principală este contactul cu virusul varicelo-zosteric, care rămâne latent în sistemul nervos pe toată durata vieții. Astfel, oricine a avut varicelă poate avea și zona zoster mai târziu în viață. Apariția acestei infecții în timpul copilăriei are legătură cu infecția cu virusul varicelo-zosterian intrauterin (VZV).

Potrivit dr. Mihaela Gherase, incidența crescândă a herpesului zoster la copiii sănătoși poate fi cauzată de infecții primare cu varicelă în uter, atunci când imunitatea nu este pe deplin dezvoltată. „Tocmai de aceea, starea imunitară în momentul infecției primare este cel mai important factor care determină apariția herpesului zoster în copilărie. Virusul latent al varicelei-zoster (VZV) a fost găsit în ganglionii spinali ai copiilor fără antecedente de varicelă și fără implicare epidermică. În aceste condiţii, expunerea postnatală la virusul varicelo-zosterian se face la o vârstă fragedă. Acest lucru se întâmplă în copilăria timpurie, atunci când sistemul imunitar nu este pe deplin dezvoltat. La ora actuală, aproximativ 3% din cazurile de zona zoster pediatrică apar la copiii cu neoplasme maligne”, a explicat medicul.

Partea bună este că, în general, evoluția acestei boli este mai ușoară la copii - durata medie a acesteia este de până la trei săptămâni. Totuşi, copilaşii cu vârsta cuprinsă între doi și 12 ani pot avea mâncărimi și leziuni dureroase. Cu toate acestea, nu există durere neuropatică acută, care este semnul distinctiv al herpesului zoster la adulți. Adesea, infecția este localizată în zone precum trunchiul și fesele, deși poate apărea și pe brațe, picioare sau față.

Desigur, fiecare copil în parte poate avea simptome diferite, dar cele mai frecvente manifestări clinice sunt: hipersensibilitate cutanată în zona în care apare herpesul zoster, erupție ușoară, care apare după cinci zile sub formă de mici pete roșii, care se transformă ulterior în vezicule. În ceea ce priveşte veziculele, ele devin galbene și uscate. Atenţie, însă! Este foarte important să puteți face diferența între herpesul zoster și herpesul simplex zosteriform. Leziunile veziculare monomorfe sunt mai frecvente la copii în cazul celei din urmă afecțiuni. Opțiunile de tratament pentru zona zoster depind de vârsta copilului, de starea sa imunitară, de durata simptomelor și de aspectul leziunilor. Obiectivele majorității tratamentelor sunt: limitarea severității bolii, limitarea duratei durerii, scurtarea duratei episodului de zona zoster, reducerea complicațiilor.