Hernia abdominală este o afecțiune tot mai des întâlnită, care apare atunci când peretele abdominal se slăbește sau se rupe, permițând conținutului intern, precum intestinul sau grăsimea abdominală, să se ducă spre exterior. Astfel se formează o umflătură vizibilă, adesea dureroasă, care provoacă disconfort și neliniște. În cele mai multe cazuri, această apariție bruscă îi determină pe pacienți să caute de urgență ajutorul unui chirurg.

Deși la început poate părea o problemă minoră, netratată corespunzător, hernia se poate agrava în timp, crescând riscul de complicații, cum ar fi blocajele intestinale sau ischemia tisulară. Din acest motiv, diagnosticarea precoce și intervenția chirurgicală rămân cele mai eficiente metode de tratament. Potrivit dr. Mihai Hrițcu, medic chirurg, intervenția chirurgicală rămâne în prezent cea mai eficientă și sigură metodă de tratament. Una dintre cele mai avansate tehnici utilizate în prezent este abordul retromuscular, în care se repară defectul parietal prin sutură și montarea unei meșe sintetice în spatele mușchilor drepți abdominali. Această poziționare strategică, într-un strat bine vascularizat, permite o integrare rapidă a meșei în țesuturi și previne contactul direct cu organele interne sau cu grăsimea subcutanată.

Astfel, sunt evitate complicații frecvente precum infecțiile, respingerea meșei de către organism sau apariția durerii cronice cauzate de aderențe. Operația se efectuează sub anestezie generală, iar durata sa variază semnificativ în funcție de complexitatea cazului. Pentru defectele mici, intervenția poate dura între una și două ore. În schimb, pentru cazurile complexe care implică defecte multiple sau de dimensiuni mari, operația poate dura până la șapte ore.

Tehnica se poate aplica atât prin chirurgie clasică (abord deschis), cât și prin metode minim-invazive (laparoscopie), în funcție de particularitățile pacientului. În varianta clasică, chirurgul realizează o incizie verticală pe linia mediană a abdomenului și accesează zona afectată pentru a reface structurile musculare și a fixa meșa. „În cazul intervenției laparoscopice, se fac patru sau mai multe incizii mici, prin care se introduc o cameră video și instrumentele necesare, fără a afecta țesuturile în mod extensiv. Ambele metode urmăresc același obiectiv: reconstrucția eficientă și durabilă a peretelui abdominal”, a explicat medicul.

În ceea ce priveşte recuperarea postoperatorie, aceasta este surprinzător de rapidă. De obicei, pacientul poate fi externat în primele 48 de ore după intervenția minim-invazivă sau după reluarea tranzitului intestinal în cazul chirurgiei clasice. Mobilizarea începe din ziua operației, fără a fi nevoie de sondă urinară, iar durerea este minimă, comparabilă cu o febră musculară ușoară. De asemenea, alimentația poate fi reluată imediat, în funcție de toleranța pacientului, începând cu lichide și trecând treptat la alimente solide.