Comunitatea medicală este din ce în ce mai conştientă de existenţa osteoporozei, precum şi de impactul negativ pe care îl are asupra individului şi societăţii

Osteoporoza se defineşte ca o diminuare a cantităţii de os pe unitatea de volum. Această scădere interesează atât matricea de susţinere proteică, cât şi componenta minerală a osului. În Europa, fiecare a cincia persoană suferă de osteoporoză, în majoritatea cazurilor boala fiind latentă, iar depistarea ei se face când apar manifestările clinice - fracturile. Consecinţa imediată şi gravă a osteoporozei este fractura. Pentru pacienţi aceasta însemnă durere şi incapacitate fizică, iar pentru societate însemnă mari cheltuieli pentru recuperarea acestora.

Comunitatea medicală este din ce în ce mai conştientă de existenţa osteoporozei, precum şi de impactul negativ pe care îl are asupra individului şi societăţii. Osul ca structură este alcătuit din 65% substanţă anorganică şi 35% substanţă organică. Cele două componente se remaniază permanent, osul fiind o structură vie. O parte a celulelor osoase iau parte la sinteză (osteosinteza) substanţei osoase, iar alta la degradarea ei (osteoliza). Prevenirea osteoporozei este foarte importantă şi se realizează printr-un mod de viaţă sănătos, alimentaţie corespunzătoare şi prin exerciţii fizice şi o viaţă mai activă. Profilaxia se realizează prin aport de calciu suplimentar şi prin exerciţii fizice. Pentru a împiedica scăderea masei şi densităţii osoase atât pre şi postmenopauză, cât şi la vârstnici, în afara exerciţiilor fizice se adaugă şi terapia farmacologică. Un principiu profilactic foarte important este kinetoterapia şi conservarea unei activităţi fizice moderate. Kinetoterapia sub toate formele ei (hidroterapie, hidro-kinetoterapie) se adresează aparatului musculoligamentar şi osteoarticular. Mişcarea şi exerciţiile fizice au rol osteoformator, iar pe de altă parte exrciţiile fizice întăresc „hobanele musculare” ce se inseră pe oase cu creşterea consecutivă a rezistenţei oaselor la traumatisme. Activitatea fizică se desfăşoară sub următoarele forme: - gimnastică de înviorare - kinetoterapie - mersul pe jos - alergări în ritm moderat - mersul pe bicicletă - hidrokinetoterapie - jocuri sportive. - helioterapia. Masajul reprezintă o (altă) formă pasivă de antrenare fizică, cât şi un mijloc de combatere a oboselii musculare acumulate în timpul exerciţiilor. De aceea este recomandat ca toate şedinţele de kinetoterapie să fie urmate de masaj. Activitatea fizică sub diferitele ei forme este indicată (alături de medicaţie) în profilaxia osteoporozei, dar şi în scopul prevenirii îmbătrânirii şi menţinerii longevităţii.