Platfusul este o problemă obișnuită și de obicei nedureroasă, apărută, de regulă, atunci când arcadele ce definesc bolta piciorului nu se dezvoltă în timpul copilăriei. Există, însă, cazuri în care platfusul se dezvoltă după o leziune sau din cauza uzurii datorată vârstei, în contextul denumit popular medical „prăbuşirea boltei”. Medicii spun că toți bebelușii au picioarele plate la naștere, arcurile formându-se, de obicei, la vârsta de şase ani, dar perioada de 3-6 ani este foarte importantă şi există şi o corelație puternică între greutatea corporală câștigată, în funcție de sex, cu debutul deformării piciorului plat. Studiile arată că aproximativ doi din zece copii vor avea picioarele plate ca adulți. De aceea, în copilărie, recomandarea este ca cei mici să petreacă mai mult timp desculţi, în iarbă sau pe nisip, pentru a stimula musculatura, ligamentele şi structurile ce susţin bolta, preîntâmpind platfusul.

Totuşi, se poate opta şi pentru talonetele medicale, care pot ajuta în acest sens, dacă predispoziţia este depistată la timp sau unul din părinţi se ştie cu această problemă, întrucât unii copii moștenesc afecțiunea de la părinți ca o trăsătură izolată. Acest lucru este valabil mai ales pentru copiii cu hipermobilitate sau articulație dublă. Alții, în schimb, dezvoltă platfus ca parte a unei alte afecțiuni genetice. Cert este că persoanele cu picioarele plate au o arcadă foarte puțin pronunțată sau nu au deloc, ceea ce înseamnă că unul sau ambele picioare pot fi plate pe sol. Acest lucru poate să nu se manifeste în vreun fel specific, ori poate cauza dureri, oboseală, lipsa rezistenţei la mers îndelungat.