RADI GINO

Cavitatea bucală este segmentul inițial a sistemului digestiv în care alimentele și alte secreții se amestec. Cavitatea bucală prezintă condiții generale de sănătate ale fiecărei individ și prezintă în special tulburări ale sistemului digestiv. Leziunile orale pot apărea mai devreme, în timpul sau după dezvoltarea bolilor gastro-intestinale. Leziunile orale pot fi similare cu leziunile GI sau induse de modificări sistemice ale tulburărilor GI, cum ar fi cele asociate cu malabsorbția. Prin urmare, stomatologii și gastroenterologii anticipează recunoașterea și diagnosticarea afecțiunilor orale și gastrice asociate în sistemul gastro-intestinal care ar fi putut începute inițial în cavitatea bucală.

Manifestările orale pot fi clasificate ca leziuni specifice, atunci când examinarea macroscopică prezintă modificări similare cu cele observate endoscopic în intestin și leziuni nespecifice, inclusiv ulcerații. Cele mai frecvent observate leziuni orale sunt edemul, ulcerele și leziunile hiperplazice pe mucoasa bucală. La majoritatea pacienților, aceste leziuni sunt asimptomatice, cu toate acestea, unii pacienți pot prezenta disconfort. Unele bolii digestive poate fi diagnosticate prin cavitate bucala prin diferite etiologii, ca urmare:

Boala de reflux gastroesofagian este descrisă ca un reflux neobișnuit al conținutului gastric în esofag ,cel puțin o dată pe săptămână, ceea ce duce la arsuri la stomac și / sau regurgitare acidă, provocând tulburări macroscopice esofagului și influențează în cele din urmă calitatea vieții. Efectele dentare ale BRGE sunt în principal eroziunea dinților, sensibilitatea dentară, pulpita, afectarea senzației de gust, eritemul, atrofia mucoasei și pierderea dinților . Eroziunea smalțului poate fi detectată și la cei cu hernie hiatală și bulimie. Deoarece eroziunea smalțului este complet legată de perioada de expunere la acidul gastric, un gastroenterolog poate lua în considerare frecvența și lungimea problemei refluxului prin evaluarea cantității de pierdere a smalțului.

Gastrita cronică activă, boala ulcerului peptic și carcinomul gastric sunt bolile cauzate în principal de H. pylori, care este o bacterie Gram-negativă, care poate sa aiba o forma spirală sau curbta. Antibioticele sunt preferabil utilizate în tratamentul infecțiilor cu H. Pylori, dar acest protocol de tratament nu poate preveni reapariția bolii. Cavitatea bucală servește ca o zonă de rezervor extra-gastric pentru acest microorganism patogen, deoarece concentrația scăzută de antibiotice nu ajunge la saliva, parodonțiu și placă dentară și acest lucru nu este suficient pentru a eradica H. Pylori prezent în cavitatea bucală . De asemenea, sa demonstrat că prezența orală a H. pylori provoacă multe alte boli orale, cum ar fi stomatita recurentă, glosita, halitoza și cariile dentare.

O alta etilogie pe care o putem observa la nivelul cavitații orale este Boala celiacă. Este o formă de enteropatie care apare la persoanele sensibile genetic, induse de intoleranța autoimună pe care unele persoane o au la gluten. Aceasta afectează mai ales intestinul subțire, dar și alte organe, și mai este cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică. Celiacul este o boală multisistemică, deoarece aproape orice alt organ sau sistem poate fi implicat, inclusiv cavitatea bucală. Defectele smalțului dentar, întârzierea erupției, stomatita recurentă, dermatita herpetiformă și uscăciunea gurii au fost determinate la pacienții celiaci. Defectele smalțului dentar apar cronologic și simetric în aceleași grupuri anatomice de dinți în toate cele 4 cadrane de dentiție. Modificările unice și asimetrice sunt considerate ca fiind foarte nespecificate pentru boala celiacă. Se crede că tulburările de mineralizare a smalțului apar în condiții în care absorbția calciului este insuficientă și din cauza unei boli genetice care afectează sistemul imunitar al pacienților care suferă de boala celiacă.