Leziunile musculare - întinderea şi ruptura - sunt unele dintre cele mai comune afecțiuni identificate în sfera traumatologiei sportive, având o incidență foarte mare în rândul celor care practică sporturi frecvent. Tratamentul acestora este foarte important, întrucât o diagnosticare greșită sau continuarea antrenamentelor fără o perioadă de repaus poate duce la înrăutățirea situației sau la recidive extrem de grave.

În mod normal, conform csid.ro, sunt două tipuri de traume care pot afecta sistemul muscular.

Primele sunt cele acute, care au loc în cadrul unor exerciții fizice intense şi duc la o traumă imediată a mușchiului, simptomele aferente fiind destul de evidente. Acestea pot fi diagnosticate destul de uşor, mai ales dacă persoana în cauză are minime cunoștințe despre acest tip de incident. Au loc, de obicei, în sporturile care implică un contact direct, de mare intensitate, aşa cum sunt fotbalul, baschetul, dar şi sporturile de iarnă care presupun efort fizic intens.

Apoi, vorbim despre traumele cronice, cauzate de forțarea continuă a musculaturii, forțare care duce la microfisuri în țesutul muscular. Acestea, cu timpul, se agravează şi pot duce la complicaţii din cele mai diverse, până la nivelul în care persoana respectivă nu mai poate să îşi desfăşoare activităţile zilnice uzuale.

În lumea sportivă, există un protocol care este recomandat a fi urmat după o leziune musculară. Tratamentul medicamentos este, de regulă, bazat pe antialgice şi antiinflamatoare. Tratamentul fizioterapeutic se bazează în special pe crioterapie şi pe proceduri care stimulează resorbţia sangvină. Tratamentul chirurgical se adresează numai rupturilor complete musculare. El se bazează pe reinserţia osoasă ţesutului musculo-tendinos, în cazul în care ruptura s-a produs în apropierea acestuia sau suturarea directă a extremităților musculare.