Depresia post-partum afectează la nivel mondial între 11% şi 20% dintre femeile care au născut. Altfel spus, în timpul sarcinii, corpul mamei produce mai mult progesteron şi estrogen pentru a susţine dezvoltarea fătului. Fără acest mix, sarcinu ar fi posibilă. Chiar placenta în care creşte copilul ajunge ca un organ endocrin suplimentar. Trebuie precizat că organismul mamei nu are nevoie de o cantitate atât de mare de hormoni, aşa că, pentru a nu fi bombardat cu hormoni în exces, creierul suspendă o parte din receptorii săi hormonali, urmând ca, după naştere, când fătul şi placenta au fost expulzaţi, să îi reactiveze treptat şi să se reechilibreze.

La majoritatea femeilor, creierul şi corpul suportă transformările şi rezistă impactului maternităţii şi al naşterii la parametri normali. Însă există mame care experimentează un dezechilibru sever, care, netratat, le poate afecta profund sănătatea psihică. Aceste mame se simt deprimate, singure sau anxioase, în timp ce familia şi societatea se aşteaptă ca ele să fie în culmea fericirii.

„Adaptarea la rolul de mamă poate fi o etapă foarte dificilă în viaţa oricărei femei. Deşi ar fi trebuit să fie cea mai fericită perioadă din viaţa ta, te simţi asaltată de gânduri negre, stări constante de tristeţe şi oboseală. Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegi este că nu eşti o mamă rea! Pur şi simplu te confrunţi cu depresia post-partum, ce afectează una din zece mame. Al doilea lucru pe care trebuie să îl înţelegi este că nu eşti singura care trece prin aşa ceva. Empatia, suportul, înţelegerea faptului că şi alte mame trec prin ceea ce treci tu, te vor revitaliza şi îţi vor schimba atitudinea şi viziunea asupra vieţii”, sunt de părere Liliana Popa şi Angela Petrică, psihoterapeuţi şi psihologi clinicieni.